REFORMA COPYRIGHT ÎN UE > Mașina de cenzură: demontarea miturilor

Uniunea Europeană (UE) își reformează în prezent legislația privind drepturile de autor. În septembrie 2016, Comisia Europeană a propus controversatul său proiect pentru noua directivă privind drepturile de autor, care include o "mașină de cenzură" obligatorie pentru a filtra toate upload-urile de la fiecare utilizator din UE (articolul 13).

 

Pentru a pune capăt unora dintre cele mai durabile concepții greșite legate de aceste filtre de încărcare, iată o demontare a miturilor:

O obligație generală de monitorizare este interzisă atât de legislația UE, cât și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Cei care apără mecanismul de filtrare a upload-urilor susțin că nu se va ajunge o obligație generală de monitorizare. Mitul susține că, deoarece filtrul va căuta anumite fișiere (lucrări specifice protejate prin drepturi de autor, într-o bază de date), va căuta milioane de fișiere specifice.

 

Cu alte cuvinte, interdicția existentă privind monitorizarea generală se referă doar la monitorizare care nu are nicio idee despre ceea ce caută. Legislația UE permite monitorizarea într-un “caz specific", astfel că s-ar ajunge la "un caz specific" de milioane de ori. Este în mod clar absurd să fie sugerat că o căutare generală a TUTUROR fișierelor încărcate, pentru a le verifica în comparație cu o listă de milioane de fișiere, nu este o căutare generală.

Apărătorii filtrelor de încărcare susțin că acest tip de filtru nu este ilegal, în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție (Scarlet vs. SABAM și SABAM vs. Netlog), deoarece filtrul propus nu implică intruziuni în viața privată sau colectare de date cu caracter personal. Potrivit susținătorilor filtrării, tehnologia va verifica doar identificatorul fișierului, nu conținutul sau identitatea celui care a încărcat fișierul. Acest lucru nu are sens, deoarece ar fi imposibil să existe un mecanism de reclamații fără a ști cine a încărcat fișierul.

 

Există și alte preocupări legate de protecția datelor și de confidențialitate: noile "drepturi conexe de autor" propuse creează un nou drept de a interzice încărcarea oricărui fragment de text mai lung decât orice "fragment" (snippet) publicat anterior. Pentru a pune în aplicare acest drept, fiecare frază încărcată ar trebui să fie verificată automat comparativ cu o bază de date cu 20 de ani de texte din presă. Un filtru care citește fiecare text încărcat pe iInternet - care ar putea fi tweet-uri, comentarii pe rețelele sociale sau blog-uri, nu ar putea fi altceva decât o violare gravă a drepturilor de confidențialitate!

Mecanismul propus de reclamații (“contestare”) pare a fi ineficient în practică. Companiile vor avea de ales între:

 

-> a stabili un mecanism de evaluare a legalității unei încărcări în contextul național al excepțiilor privind drepturile de autor pentru educație, parodie, citate etc.;

-> o opțiune ieftină de a spune pur și simplu că orice este captat de filtru este o încălcare a termenilor serviciului.

 

Propunerea Comisiei Europene se bazează pe o speranță inexplicabilă că firmele de Internet vor alege opțiunea complicată și costisitoare de a face față reclamațiilor, mai degrabă decât soluția ieftină și simplă.

Companiile de producție muzicală au recunoscut în raportul lor anual din 2017 că au înregistrat o creștere a veniturilor cu 60,4% din abonamente la servicii muzicale și o creștere generală de 5,9%. Lăsând la o parte acest lucru, reprezentanții grupurilor de interese din domeniul drepturilor de autor afirmă în continuare că există o “diferență de valoare" sau un "transfer de valoare" între platformele online și deținătorii de drepturi sau societățile comerciale de gestiune colectivă. Deținătorii de drepturi și societățile comerciale de gestiune colectivă susțin că, în prezent, platformele mari de streaming (cum ar fi YouTube și SoundCloud) nu plătesc suficient.

 

Expunerea de motive a propunerii directivei privind drepturile de autor explică faptul că scopul propunerii este de a îmbunătăți "poziția deținătorilor de drepturi de a negocia și de a fi remunerați". Este clar că propunerea vizează utilizarea dreptului de autor pentru a repara ceea ce pare a fi o problemă legată de concurență. Ea face acest lucru la scară mare, impunând filtrarea în stilul companiei Google pentru toate companiile din UE, dar cu o anumită indiferență pentru consecințele neintenționate asupra mediului online și asupra drepturilor utilizatorilor de Internet. Bunul simț ar fi: utilizați legea dreptului de autor pentru a stabili drepturile de autor, utilizați orice alt instrument specific pentru a remedia orice altă problemă specifică.

Carta Drepturilor Fundamentale este legea primară a Uniunii Europene și este obligatorie pentru Comisia Europeană și statele membre. Introducerea unei clauze care să menționeze că orice măsură trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale vine cu puțin în această situație, în măsura în care acoperă Comisia Europeană și statele membre. Mai important, este incorect și lipsit de sens din punct de vedere legal în ceea ce privește măsurile alese de companiile private, care nu sunt constrânse de Cartă. Pe scurt, o astfel de referire este fie irelevantă, fie incorectă legal.

O altă declarație care se răspândește printre factorii de decizie politică este că aceste filtre sunt ieftine și că orice întreprindere mică sau mijlocie (IMM) din Europa și le poate permite. Cu toate acestea, giganții de Internet precum YouTube și SoundCloud au investit milioane de euro în tehnologia lor de filtrare.

Un filtru de încărcare nu este “un” instrument. Este o combinație complicată și costisitoare a unui filtru de text, a unui filtru textul citat în imagini (cum ar fi imaginile sharuite pe Twitter), un filtru pentru fișiere audio, un filtru pentru fișiere audio-vizuale, un filtru pentru imagini ș.a.m.d. În mod realist, companiile europene mai mici nu și-au putut permite să instaleze o astfel de tehnologie și ar trebui pur și simplu să se retragă și să-și lase concurenții din afara Europei care nu sunt obligați să respecte normele europene privind drepturile de autor să preia o parte din afacere. Sau și-ar putea încerca norocul în instanțe.

Mulți legiuitori par să creadă că noua Directivă propusă privind drepturile de autor vizează câteva platforme specifice: YouTube / Google și Facebook, în special. Pe scurt, problema reglementării Internetului ca și el ar consta doar din YouTube / Google și Facebook este că vom avea un Internet care va consta numai din YouTube / Google și Facebook. Google a făcut lobyy intensiv pentru soluția de filtrare proprie. Deci, să oferi lui Google ceva pentru care a făcut lobby este cel mai bun mod de a-l face să plătească?

CJUE a hotărât de două ori problema emisiunilor de filtrare proactivă a comunicațiilor de către furnizorii de acces la Internet și furnizorii de servicii de găzduire pe Internet (Scarlet / Sabam C-70/10 și hotărârile Netlog / Sabam C-360-10). Curtea a decis că această activitate este contrară drepturilor fundamentale privind administrarea unei afaceri și libertății de exprimare. Eforturile Comisiei de a eluda aceste hotărâri, lăsând decizia finală în grija companiilor de Internet, care nu sunt sub influența Cartei, sunt serios puse la îndoială.

 

Pericolele directivei privind drepturile de autor sunt uriașe pentru ecosistemul online din Europa, drepturile fundamentale ale cetățenilor și companiile europene de Internet. Este timpul ca factorii de decizie politică să nu mai creadă în aceste mituri și să nu mai creadă în ele. Atunci când Comisia pentru Afaceri Juridice (JURI) a Parlamentului European își adoptă raportul anul viitor, trebuie să facă acest lucru pe baza faptelor.