Din ce în ce mai des vedem pe internet și pe rețelele de socializare videoclipuri cu personalități publice, de obicei din Statele Unite, care par că fac tot felul de lucruri absurde: cântă pe melodii populare, se joacă Minecraft, sau pur și simplu spun lucruri pe care nici un înalt demnitar nu le-ar spune vreodată, în tot felul de contexte ciudate.
Toate acestea sunt făcute posibile cu ajutorul tehnologiilor deepfake.
Nu este foarte ușor să faci un deepfake. Încă. Metoda este destul de tehnică și necesită un computer destul de puternic dacă vrei un produs foarte convingător la final.
Însă, pentru un rezultat mai puțin șlefuit, sunt numeroase aplicații online care pot fi folosite.
Ca orice tip de tehnologia, deepfake-urile nu sunt inerent bune sau rele. Au fost folosite atât pentru scopuri abuzive și distructive (precum pornografia fictivă în care fața unei persoane este impusă pentru corpul unor alte persoane), cât și pentru a reda persoanelor care și-au pierdut vocea posibilitatea de a vorbi cu propria voce procesată prin deep synthesis.
Articolul "Deepfake vs. Drepturi digitale" analizează atât metodele de a crea deepfake-uri, cât și implicațiile lor în contextul drepturilor omului în era digitală. În România, un efort de a reglementa această tehnologie a început deja, însă forma sa nu pare suficient de consistentă pentru a adresa problema.
Pentru acest articol, am făcut un mic experiment video.
Sumarizăm esența acestui articol într-o serie de slide-uri și într-un plan de lecție. Ele pot fi folosite ca punct de plecare pentru un exercițiu de imaginare consecințelor în viața reală a tehnologiilor prezentate.
Publicăm și o serie de meme bune de folosit, mai în glumă sau mai în serios, pentru a deschide discuții în spații informale.
Toate aceste materiale sunt licențiate liber (CC BY). Ele pot fi preluate, modificate sau reutilizate fără acordul nostru, ci doar cu menționarea corectă și legală a sursei.