Impresii de conferinţă

  • Posted on: 26 July 2010
  • By: Redacția ApTI

Impresii de conferinţă – International Conference COMMUNIA 2010
University and Cyberspace: Reshaping Knowledge Institutions for the Networked Age
Torino, 28 – 30 Iunie, 2010

Titlul conferinţei a fost prima provocare pentru mine. Mi-am zis că este o oportunitate deosebită de a ajunge să văd și să aud care este locul şi rolul universității într-o epocă a transformărilor, când tehnologia schimbă rapid viaţa economică şi socială, punând indivizii în noi situaţii. Trebuie spus că reprezentativitatea la nivelul universităţilor s-a anunţat a fi foarte mare, cu participanţi din Europa, America şi Asia, iar câteva dintre universitățile participante au nume sonore.

De ceva vreme mă întreb care este rolul și rostul profesorului, care este cea mai bună abordare în relația cu studentul. Plenary speaker-ii au conturat profilul profesorului ca transmițător de cunoștințe acumulate în urma cercetării pe care o întreprinde în afara orelor de curs. Profesorul trebuie să provoace studenții, prin prelegerile sale. De ani de zile, la fiecare prim curs, îmi întreb studenții despre modul în care preferă să le fie ținut cursul. Când peste tot se discută de digital natives, răspunsul este aproape invariabil – preferăm dictarea. Când se discută de atât de mult de elearning, studenții din sistemul IDD, au venit la întâlnire total nepregătiți, pentru ca nu li s-au dat materialele tipărite.

La Torino, am stat, am ascultat și nu am putut sa mă opresc să fac comparații și să mă întreb...Am constat că, dacă în sesiunile plenare, discuțiile au avut un caracter convergent iar abordările au fost de natură pozitivă și universitățile păreau a fi găsit soluții pentru a se adapta erei Internetului și studentului born digital, în sesiunile comune, problemele evidențiate de către participanți m-au adus din nou aproape de casă, de problemele și mentalitățile învățământului universitar românesc. Toate astea m-au făcut să mă gândesc că adaptarea și transformarea nu este o problemă de infrastructură, ci mai degrabă una care ține de comportamentul uman, de capacitatea noastră de a ne schimba, fie că suntem profesori sau studenți. Chiar dacă s-a înțeles rolul open acces-ului în diseminarea cunoștințelor și s-a investit mult în platforme elearning, se pune problema dacă noi, ca profesori suntem pregătiți să punem la dispoziție conținutul muncii noastre, din motive egoiste, pecuniare, concurențiale sau legate de calitatea materialelor. Chiar dacă în sălile de curs studenții au acces la Internet și de cele mai multe ori, la seminarii și laboratoare, au calculatoare la dispoziție, cât de pregătiți suntem noi, ca profesori, să le dăm liber acces, pe timpul prelegerii? Cât de pregătiți sunt ei, ca studenți, să utilizeze Internetul pentru a căpăta mai multe informații legat de tematica expusă?

Aici fiind cu gândurile, afirmația lui Bruce Sterling, că suntem în pragul unei noi ere – a networkig-ului, a fost ca un duș cu apă rece. După ce nu am crezut în previziunile lui Toffler și trăiesc vremea celui de al treilea val, mă întreb cum vom reacționa ca indivizi, profesori sau universități, când încă ne căutăm calea în societatea revoluționată de Internet și deja același Sterling vorbește de dispariția Internetului ca efect al propriului succes.

Liliana MOGA

Ce părere ai?

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.