Ce este sistemul de nume de domenii?

Sistemul de nume de domenii (domain name system - DNS) este un sistem creat pentru a face Internetul accesibil oamenilor. Calculatoarele care alcătuiesc Internetul se găsesc unul pe altul prin intermediul unor numere, fiecare număr (numit adresă IP sau adresă Internet Protocol) aparţinând unui anumit dispozitiv aflat în reţea. Întrucât pentru oameni este dificil să reţină liste lungi de numere, DNS-ul foloseşte litere în locul numerelor, creând o legătură între o anumită serie de litere şi o anumită serie de numere.

Ca rezultat, site-ul web al ICANN, care este identificat de către dispozitivele conectate la reţea la adresa „192.0.34.163”, poate fi găsit şi la „icann.org”. Un avantaj al acestui sistem, pe lângă acela de a face reţeaua mult mai uşor de utilizat de către oameni, constă în faptul că un anumit nume de domeniu nu trebuie să fie legat de un anumit calculator, întrucât legătura dintre un anumit domeniu şi o anumită adresă IP se poate modifica uşor şi rapid. O astfel de modificare va fi ulterior recunoscută de către întregul Internet într-un interval de 48 de ore, ca urmare a actualizării constante a infrastructurii DNS. Rezultatul final este un sistem extrem de flexibil.

Un nume de domeniu (sub forma „nume.extensie”)este alcătuit din două elemente, unul înainte şi unul după „punct”.

Partea aflată în dreapta punctului (de exemplu, „com”, „net”, „org”) este cunoscută sub numele de „domeniu de nivel superior” (top-level domain – TLD). În momentul de faţa există două tipuri de domenii de nivel superior: domenii generice de nivel superior (generic top-level domain – gTLD), de exemplu .com, .mobi, .info şi domenii cod-ţară (country-code top-level domain – ccTLD), de exemplu .ro, .uk, .br. Un gTLD sau un ccTLD este gestionat de către unregistru responsabil pentru toate numele de domenii care se termină în TLD-ul respectiv; aceasta are acces la o listă completă cu numele de domenii înregistrate în TLD-ul respectiv, precum şi cu adresele IP cărora le sunt asociate numele de domenii.

Partea aflată în stânga punctului este numele domeniului înregistrat de către utilizatorii finali. Numele de domeniu sunt vândute de către un număr mare de „registrari”, contra unei taxe pe care ei înşişi o stabilesc; pentru fiecare nume de domeniu înregistrat, registrarii plătesc o  taxă către registrul responsabil pentru domeniul de nivel superior în care se face înregistrarea.

ICANN încheie contracte cu fiecare registru [1] şi operează un sistem de acreditare [2] pentru registrari. Aceste contracte crează un mediu consistent şi stabil pentru sistemul de nume de domenii, şi, astfel, pentru Internet.

Utilizatorul final care dorește să achiziționeze un nume de domeniu (persoană fizică sau juridică) este denumit Registrant sau deținător de domeniu [3] și va cumpăra acest drept de folosința de la un Registrar autorizat de ICANN - de obicei pe o perioadă de la 1 la 10 ani. Registrantul este astfel titularul numelui de domeniu care "anunța" din punct de vedere tehnic unde se găsește un anumite site - în exemplu inițial că icann.org poate fi găsit  la adresa „192.0.34.163”.

Conform politicilor ICANN, datele de contact alte tuturor Registranților sunt disponibile într-o bază de date publică numită WHOIS [4].

De cele mai multe ori Registrantul este si cel care administrează site-ul disponibil la acel nume de domeniu, dar există si posibilitatea de a acorda altei persoane fizice sau juridice dreptul a face acest site.

De asemenea, în unele situații - pentru protecția datelor personale ale Registrantului sau din alte motive de confidențialitate - Registrantul poate achiziționa un serviciu de ascundere a acestor date (denumit Domain Privacy sau Domain Proxy [5], care este listat în WHOIS ca deținător al domeniului în locul Registrantului. În aceste cazuri serviciul de tip Domain Proxy doar va trimite corespondența electronica către Registrant, dar nu are nicio posibilitate de administrare a site-ului sau a serverelor găzduite pe acel domeniu.

Unele Registre - în special cele naționale din Europa sau .eu, ca urmare a legislației specifice europe de protecție a datelor personale [6] - nu publică anumite date personale în WHOIS.

Pe scurt, DNS-ul oferă Internetului un sistem de adresare, astfel încât utilizatorii finali să poată găsi anumite site-uri web. DNS stă, de asemenea, la baza serviciilor de e-mail şi a altor servicii online.