Raportul ONU asupra libertăţii de opinie şi exprimare abordează problema cenzurii pe Internet

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.11

Într-un raport asupra promovării şi protecţiei dreptului la libertate de opinie şi exprimare, Frank la Rue, raportor special al ONU, subliniază faptul că dreptul de a solicita, primi şi transmite informaţii, precum şi dreptul la liberă expresie sunt tot mai mult limitate în comunicaţiile electronice.

Raportul atrage atenţia asupra faptului că politicile internaţionale şi reglementările naţionale referitoare la Internet nu sunt adaptate la schimbările continue existente în spaţiul public în care libertatea de exprimare este exercitată.  Denunţând măsurile care incriminează libertatea de exprimare, raportul pune accentul asupra obligaţiei guvernelor de a proteja aceste drepturi în mediul digital. Printre principalele probleme identificate in raport se numără protecţia inadecvată a datelor cu caracter personal şi “tendinţele statelor de a obliga actorii privaţi să le ofere acces la informaţii referitoare la utilizatori”.  Se menţionează faptul că responsabilitatea statelor de a proteja drepurile utilizatorilor include şi obligaţia de a investiga cazurile de atacuri informatice îndreptate împotriva site-urilor web care sunt folosite de către organizaţii şi indivizi pentru a face cunoscute abuzuri ale guvernelor.

Exprimându-şi îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de legi care permit monitorizarea, filtrarea şi controlul conţinutului online, Frank la Rue concluzionează că astfel de măsuri sunt adesea neproporţionale în raport cu scopul urmărit. Mijloace foarte sofisticate de blocare a conţinutului considerat ilegal sunt introduse şi implementate fără implicarea unui organism de reglementare imparţial sau a unei instanţe judecătoreşti. Măsurile de protecţie împotriva abuzurilor sau mijloacele de contestare a deciziilor care nu au la bază un ordin judecătoresc sunt adesea absente, iar acest lucru poate avea ca efect cenzurarea de conţinut online legal.

Raportul aduce în atenţie şi problemele legate de responsabilitatea intermediarilor Internet, în special cele referitoare la efectele cazurilor în care i se oferă sectorului privat posibilitatea de a influenţa drepturile indivizilor la libertate de exprimare şi acces la informaţie. “Responsabilitatea intermediarilor Internet pentru conţinutul transmis sau creat de către utilizatori subminează libertatea de exprimare şi de opinie, întrucât conduce la adoptarea unor măsuri extinse şi autoprotective de cenzură, adesea lipsite de transparenţă.

Raportorul îşi exprimă aprecierea faţă de măsurile legislative de tipul celor introduse în Chile şi aflate în dezbatere în Brazilia, prin care este clarificat rolul legal al intermediarilor, precum şi faţă de prevederile prin care este limitată responsabilitatea acestor intermediari (ex: garanţiile existente în Directiva europeană privind comerţul electronic), însă condamnă încercările guvernelor de a exercita presiuni asupra terţilor în vederea conformării cu anumite interese speciale şi trage un semnal de alarmă cu privire la propunerile de deconectare a utilizatorilor de la serviciile de comunicaţii electronice pe baza unor acuzaţii de încălcare a drepturilor de proprietate intelecuală sau a altor drepturi. Printre acestea se numără prevederile legislative în prezent în vigoare în Franţa, care au  la bază ideea de “răspuns gradual” şi prin care sunt impuse măsuri de pedepsire a presupuşilor infractori prin suspendarea serviciilor Internet.

În finalul raportului sunt prezentate o serie de recomandări, cele mai multe adresate guvernelor, prin care se solicită intensificarea eforturilor de garantare a respectării obligaţiilor internaţionale privind drepturile omului. Recomandările adresate actorilor comerciali le solicită acestora să ţină cont de responsabilităţile care le revin şi să “evalueze continuu impactul pe care serviciile şi tehnologiile oferite îl au asupra libertăţii de exprimare a utilizatorilor”. 

Deşi rezultatul “bătăliei” pentru menţinerea caracterului neutru al Internetului (principiul neutralităţii Internetului) este neclar, impunerea de restricţii în mediul online care să protejeze interesele sectorului privat şi ale statului, şi nu pe cele ale cetăţenilor este un fenomen tot mai evident, cu implicaţii tot mai puternice. Menţinerea de “spaţii publice virtuale” libere şi deschise va depinde, în cele din urmă, de măsura în care beneficiarii acestor spaţii sunt pregătiţi să se implice într-o dezbatere mult mai intensă asupra modulu în care ar trebui să se realizeze guvernarea Internetului.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0