SUA vrea să compromită protecția vieții private în cadrul negocierilor asupra TTIP

Articol preluat din Newsletter-ul EDRI 12.5

În cadrul negocierilor comerciale dintre UE și SUA (TTIP/TAFTA), Statele Unite au înaintat o propunere care ar interzice obligația stocării locale a datelor. Dacă UE acceptă această propunere, va renunța la un instrument esențial de protecție a vieții private.

În data de 5 martie 2014, Grupul Verzilor/EFA din Parlamentul European a organizat o întâlnire cu privire la complexa relație dintre protecția datelor, Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (Transatlantic Trade and Investment Partnership - TTIP) și contextual general al relațiilor dintre UE și SUA după dezvăluirile făcute de Edward Snowden.

În cadrul acestei întâlniri, negociatorul Comisiei Europene, Jan-Willem Verheijden, a spus că protecția vieții private nu face parte din mandatul de negociere al UE. Uniunea nu a propus un text referitor la această chestiune. SUA a formulat un text în cadrul capitolului referitor la comerțul electronic, conținând o propunere generală privind circulația datelor și interzicerea posibilității ca părțile să ceară stocarea locală a datelor.

Așadar, problema constă în faptul că protecția vieții private nu este discutată în cadrul negocierilor privind TTIP, dar circulația datelor este discutată, iar acest lucru aduce indirect în discuție chestiunea vieții private. Negocierile comerciale nu sunt un forum adecvat pentru dezvoltarea de politici, iar protecția vieții private nu este inclusă în mandatul de negociere. Singura modalitate de soluționare a problemei constă în a nu aborda chestiunea circulației datelor în cadrul TTIP.

Suspendarea circulației datelor cu caracter personal trebuie să fie posibilă. În special, dar nu numai din acest motiv, pentru că protecția vieții private și a datelor cu caracter personal este un drept fundamental în legislația UE, Uniunea trebuie să poată spune că atât timp cât condițiile noastre nu sunt respectate, datele personale nu pot circula transfrontalier. Pe durata punerii în aplicare a acestei măsuri, datele vor trebui stocate temporar pe un server local. Ceea ce echivalează cu o obligație de stocare temporară a datelor la nivel local, lucru care ar veni în contradicție cu interzicerea posibilității ca părțile să solicite stocarea locală a datelor, dacă această chestiune nu cade sub incidența unei excepții generale privind dreptul de reglementare.

Libera circulație a datelor cu caracter personal va fi regula generală, iar UE ar putea avea la dispoziție o excepție pentru protecția vieții private. Sau nu. Cine va decide? Arbitrii care sunt specialiști în comerț, nu în drepturile omului, și care pot considera că libera circulație a datelor este mai importantă decât viața privată. Sau, mai rău, tribunalele de soluționare a disputelor. UE ar renunța la un instrument esențial de protecție a vieții private.

Negocierile comerciale nu sunt un forum adecvat pentru protecția vieții private. În primul rând, negociatorii și companiile private colaborează pentru a elimina barierele din calea comerțului. Companiile vor o circulație liberă a datelor la nivel transfrontalier. Pentru companii, orice chestiune care afectează libera circulație a datelor este o chestiune care trebuie eliminată. În al doilea rând, negocierile comerciale se desfășoară în spatele ușilor închise. Cetățenii nu au acces la textele propuse. Companiile au mai mult acces. În al treilea rând, Comisia a creat un grup de experți alcătuit din 14 persoane, jumătate din sectorul privat și jumătate din societatea civilă, aceștia având mai mult acces la informații. Acesta este un pas important în direcția bună. Dar șapte oameni nu pot reprezenta societatea civilă și nici măcar ei nu pot avea acces la textele relevante. Diavolul stă în detalii. Atunci când textele sunt secrete, feedback-ul oferit nu poate fi exact. Există riscul adoptării unor reguli și definiții elaborate greșit. După finalizarea negocierilor, Comisia va publica un text final. Ajungem astfel în etapa ratificării.

Parlamentul European poate doar să dea un vot pozitiv sau negativ. Dacă un studiu privind impactul asupra drepturilor omului arată că sunt probleme referitoare la protecția acestor drepturi, nu există nicio posibilitate de amendare a textului, există doar posibilitatea unui vot pozitiv sau negativ.

Acordurile comerciale sunt un pachet, niciun amendament nu este posibil. Capitalul politic investit în TTIP este enorm. Chiar dacă rezultatul final al TTIP este dezamăgitor, Comisia va trebuie să-l promoveze ca pe un succes. În etapa de ratificare este posibil doar un vot pozitiv sau negativ, iar presiunea exercitată în vederea obținerii unui vot pozitiv asupra TTIP va fi imensă. Există riscul ca unele reguli și definiții elaborate în mod greșit să scape din atenție.

În concluzie, există o serie de probleme sistemice cu negocierile comerciale, cu ratificarea acordurilor și cu interpretarea lor.

Includerea liberei circulații a datelor în TTIP va transforma protecția vieții private într-o chestiune care va fi decisă de către tribunalele de soluționare a disputelor.  UE va pierde pârghiile necesare pentru a proteja viața privată. În plus, soluționarea disputelor poate compromite și mai mult viața privată.

Informații suplimentare:

• Full article ‘US wants to outlaw EU cloud in TTIP negotiations’ (06.03.14)
• Raportul Comisiei LIBE din Parlamentul European privind programul de supraveghere al NSA, organismele de supraveghere  din diverse state membre și impactul lor asupra drepturilor fundametale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în domeniul justiție și afaceri interne  (21.02.14)

(Articol de Ante Wessels – FFII)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0