Uniunea Europeană şi China: abordare comună privind cenzura pe Internet

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.10

Se pare că Uniunea Europeană şi China au căzut de acord asupra creării unui model comun de cenzură pe Internet, care reprezintă o combinaţie “perfectă” a politicilor şi abordărilor curente europene şi chineze.

La 20 aprilie 2011, în cadrul evenimentului “Creative Industries: Innovations for Growth” desfăsurat la sediul Parlamentului European, Comisarul european pentru piaţa internă, Michel Barnier, a anunţat o serie de planuri menite să determine furnizorii de Internet să aplice prevederile legale referitoare la drepturile de proprietate intelectuală. Comisarul a explicat că nu intenţionează să “incrimineze” consumatorii şi că, de aceea, va exercita presiuni asupra intermediarilor online (care, în schimb, vor supraveghea şi pedepsi consumatorii).

Opt zile mai târziu, la 28 aprilie, Oficiul pentru Drepturi de Autor de la Beijing decidea să urmeze acelaşi model, prezentând documentul “Cadru orientativ pentru protecţia dreptului de autor”, ce propune o serie de obligaţii care să fie impuse intermediarilor Internet:

• reţinerea, pe o perioadă de 180 de zile, a datelor referitoare la numele şi adresele IP ale utilizatorilor, în cazurile în care intermediarii oferă servicii de partajare de fişiere (file-sharing) sau de găzduire. Această politică este cu mult mai liberală decât cea mai liberală politică permisă de către Comisia Europeană, care solicită reţinerea datelor pentru o perioadă minimă de şase luni.
• combaterea acţiunilor de încărcare de material nelicenţiat pe site-uri web, inclusiv prin întreruperea furnizării de servicii către utilizatorii în cauză (abordare care a apărut şi în cadrul discuţiilor iniţiale asupra acordului ACTA, sustinut de către Uniunea Europeană) şi raportarea cazurilor de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală către autorităţile responsabile cu aplicarea prevederilor legale în domeniu;
• aplicarea de “măsuri tehnice eficiente în scopul prevenirii acţiunilor de încărcare de materiale protejate de drepturi de autor sau de punere a acestora la dispoziţie prin legături cu alte pagini web (abordare susţinută şi de către Uniunea Europeană în opinia exprimată în faţa Curţii Europene de Justiţie în cazul Scarlet/Sabam (C–70/10).

Deşi evoluţiile în domeniul dreptului de autor demonstrează dorinţa Chinei de a prelua modelul măsurilor represive planificate de către Uniunea Europeană, şi aceasta pare dispusă să preia unele dintre “modele” Chinei – lucru demonstrate prin recenta propunere a Preşedinţiei ungare referitoare la “graniţa Schengen virtuală”. 

În 2008, Preşedinţia franceză a Consiliului Uniunii Europene a lansat ideea unei “Platforme pentru criminalitate informatică” ce ar urma să fie operată de către Europol şi să funcţioneze ca mijloc de colectare a raportărilor privind existenţa de conţinut illicit/nedorit la nivelul Uniunii Europene şi ca “centru de informaţii”, intenţia fiind aceea de a se creea o abordare armonizată privind măsurile de blocare a conţinutului web.

Această idee a fost dezvoltată în cadrul Strategiei pentru Securitate Internă a Uniunii Europene din 2010, unde se menţionează că “în timp ce structura Internetului nu cunoaşte nicio limită, juridiscţia pentru urmărirea în jusţitie a infracţiunilor de criminalitate informatică se opreşte la graniţele naţionale. Statele membre trebuie să-şi coordoneze eforturile la nivel european. Centrul “Hight Tech Crime” existent la nivelul Europol joacă deja un rol important în coordonarea acţiunilor autorităţilor naţionale, dar sunt necesare acţiuni suplimentare.”

Comisia Europeană a oferit finanţare pentru proiecte care susţineau măsuri de “blocare a accesului la pornografie infantilă sau la alte tipuri de conţinut ilegal prin cooperare între sectorul public şi cel privat” – extinzând astfel blocarea la orice tip de conţinut şi în afara oricărui control judiciar. Ca rezultat, autorităţile poliţieneşti europene au primit un grant de 324 059 euro pentru a susţine măsurile de blocare la nivelul Uniunii Europene.

Toate aceste politici au condus, în final, la propunerea de creare a unui “mare firewall al Europei”, care sa armonizeze politicile europene referitoare la conţinutul web, intenţionându-se blocarea acestuia la graniţele Uniunii Europene, după modelul “marelului firewall al Chinei” prin care este cenzurat conţinutul nedorit provenind din afara jurisdicţiei Chinei. În mod ironic, atât Comisia Europeană cât şi Consiliul de Miniştri susţin că nu au intenţionat niciodată să iniţieze un astfel de plan de blocare, distanţându-se de această propunere – inclusiv prin rescrierea minutelor întâlnirii în cadrul căreia a fost discutată propunerea.

Pe scurt, politicile interne ale Chinei şi Uniunii Europene cu privire la cenzură vor avea la bază modelul european de cenzurare prin proxy, cu implicarea activă a intermediarilor Internet. În cazul traficului nedorit care provine din afara Uniunii Europene, este promovat modelul de “graniţă virtuală” aplicat în China, chiar dacă instituţiile europene şi-au afirmat recent “nevinovăţia”.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0