Curtea de Justiție a Uniunii Europene: ISP-iștii nu pot fi obligați să instituie sisteme de filtrare pentru a preveni transferuri ilegale de fișiere. Implicaţiile deciziei

În 24 noiembrie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o decizie prin care statuează că “dreptul Uniunii Europene se  opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere”. Potrivit acestei decizii, „un ordin de această natură nu respectă interdicția de a impune unui astfel de furnizor o obligație generală de supraveghere, nici cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte”.

Context

Așa cum se arată în comunicatul de presă al Curții, cauza are la origine unlitigiu între Scarlet Extended SA, furnizor de acces la Internet, pe de o parte, și SABAM, societate belgiană de gestiune colectivă care autorizează utilizarea de către terți a operelor muzicale ale unor autori, compozitori și editori, pe de altă parte.

În 2004, SABAM a constatat că utilizatorii de Internet care folosesc serviciile societății Scarlet transferă pe internet, fără autorizație și fără plata unor drepturi, opere cuprinse în catalogul său prin intermediul rețelelor „peer-to-peer”.

La cererea SABAM, președintele Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles (Belgia) a obligat societatea Scarlet să pună capăt acestor încălcări ale dreptului de autor și să facă imposibilă orice formă de transmitere sau de primire de către clienții săi, prin utilizarea unui program informatic „peer-to-peer”, a unor fișiere electronice care conțin o operă muzicală din repertoriul SABAM.

Societatea Scarlet a declarat apel la Curtea de apel din Bruxelles, susținând că ordinul judecătoresc nu era conform cu dreptul Uniunii Europene, deoarece îi impunea o obligație generală de supraveghere a comunicațiilor din rețeaua sa, ceea ce ar fi incompatibil cu Directiva privind comerțul electronicși cu drepturile fundamentale. În acest context, Curtea de apel a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene să stabilească dacă dreptul UE permite statelor membre să autorizeze o instanță națională să oblige un furnizor de acces la Internet să instituie, cu caracter general, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusivă și pentru o perioadă nelimitată, un sistem de filtrare a comunicaţiilor electronice pentru a identifica transferurile ilegale de fișiere.

Implicațiile deciziei

(preluare de pe site-ul EDRi)

Decizia reprezintă o victorie pentru libertățile cetățenilor și ale Internetului?

Da.

Valoarea Internetului în materie de drepturi fundamentale, precum și valoarea sa economică se datorează unei caracteristici esențiale a Internetului – deschiderea. Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene are rolul de a menține acest caracter deschis, în beneficiul societății.

Decizia subliniază importanța unui Internet deschis și neutru, ce respectă drepturile fundamentale, precum dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și liberul acces la informații. Ca urmare a acestei decizii, vor fi evitate acțiuni de monitorizare extinse, intruzive și contra-productive.

Drepturi fundamentale importante au fost în joc în această cauză: confidențialitatea comunicațiilor, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, liberul acces la informații. Curtea de Justiție a Uniunii Europene își bazează decizia, parțial, pe Carta Drepturilor Fundamentale și subliniază importanța protejării acestor drepturi fundamentale pe Internet.

Decizia Curții este foarte importantă pentru menținerea unui nivel acceptabil de protecție a drepturilor civile. Este, totodată, și extrem de oportună, dat fiind faptul că, atât la nivelul Europei, cât și pe plan mondial, există tendința de a proteja proprietatea intelectuală la un nivel mai înalt comparativ protecția altor drepturi fundamentale.

De ce este sublinat faptul că interesele economice ale ISP-ișților se pot suprapune intereselor societății?

În decizia sa, Curtea subliniază și necesitatea protecției intereselor intermediarilor Internet. Curtea a încercat să creeze un echilibru între toate interesele aflate în joc (interesele deținătorilor de drepturi de proprietate intelectuală, interesele ISP-iștilor și interesele cetățenilor), dar a atras atenția asupra potențialelor efecte economice pe care monitorizarea le poate avea asupra intermediarilor Internet.

Prin faptul că îi protejează pe ISP-iști, decizia Curții va avea impact semnificativ asupra întregii economi și societăți. ISP-iștii nu vor fi obligați să intervină în fluxul de date pe Internet și, astfel, nu vor fi obligați să investească în implementarea de măsuri tehnice care ar manipula un mijloc de comunicare esențial.  Ca urmare, va fi protejată capacitatea de inovare într-un mediu deschis, simplu și flexibil și va fi menținut caracterul neutru al Internetului, care favorizează libertatea de exprimare și de comunicare.

Ce efect are decizia asupra industriei muzicale?

Decizia ar putea avea efecte pozitive chiar și asupra industriei de conținut. Această decizie lasă să se înțeleagă faptul că industria de conținut trebuie să se adapteze la Internet, și nu să încerce să forțeze o reconstrucție a Internetului. Dacă această lecție a fost, în cele din urmă, învățată, acest lucru ar reprezenta o oportunitate majoră pentru industria muzicală de a-și adapta modelele de afaceri la mediul digital.

Industria muzicală a purtat o bătălie greșită pentru prea mult timp. În loc să evolueze o dată cu mediul digital, a rămas legată de vechile și limitatele modele de afaceri, într-o lume plină de oportunități. Mai rău, în loc să se construiască „punți de legătură” către consumatorii care au fost îndepărtați ca urmare a eșecurilor industriei de conținut de a oferi prețuri acceptabile, formate acceptabile și licențe flexibile, sunt impuse măsuri de blocare și filtrare a Internetului care întăresc impresia că industria de conținut și consumatorii se află pe părți diferite ale baricadei în această bătălie.

În loc să le ofere consumatorilor servicii adecvate prin intermediul Internetului, industria muzicală s-a luptat pentru mai multă monitorizare, mai puține excepții de la dreptul de autor și mai multe măsuri intruzive de aplicare a prevederilor legale în materie de proprietate intelectuală, îndepărtându-i pe consumatori și creând resentimente în rândul acestora.

Curtea a interzis blocarea pe Internet?

Nu

În primul rând, pentru că nu aceasta a fost întrebarea adresată Curții, și, în al doilea rând, întrucât Curtea nu poate lua o decizie cu privire la tehnologii și evoluții viitoare, necunoscute.

Astfel, această decizie doar stabilește că nivelul de filtrare și de blocare solicitat de către SABAM este neproporțional, ilegal și inacceptabil. SABAM solicita impunerea de măsuri care ar fi fost prea extinse în ceea ce privește domeniul de aplicare materială și geografică, precum și numărul de indivizi afectați, neexistând, în plus, nicio limitare temporară a aplicării acestor măsuri.

Măsura solicitată de către SABAM este incompatibilă cu dreptul UE pentru că nu trece testul legalității, care condiționează restrângerea drepturilor fundamentale de respectarea criteriilor proporționalității, necesității și eficienței.

Mai mult, reglementarea trebuie să fie suficient de clară, acecsibilă si predictibilă, condiții nerespectate în acest caz analizat de către Curte.

Curtea nu a statuat (și nici nu putea decide) că sistemele de filtrare și blocare ar fi ilegale întotdeauna, în orice circumstanță, indiferent dacă sunt limitate, necesare, eficiente și proporționale.

Această decizie transformă Internetul într-o zonă în care nu există și nu se aplică legi?

Nu.

Dimpotrivă. Decizia nu înseamnă că orice acțiune este permisă pe Internet. Ci doar stabilește garanții care să protejeze drepturile fundamentale în spațiul digital. Într-un moment în care guvernanța Internetului se îndreaptă treptat către un mediu lipsit de legi, de tip Vestul Sălbatic, în care intermediarii Internet joacă rolul de șerifi, această decizie este extrem de importantă pentru că restabilește supremația legii în mediul online. Comportamentul ilegal rămâne ilegal și pe Internet, dar răspunderea îi revine persoanei responsabile, iar acțiunile de tip polițienesc rămân în responsabilitatea statului. Alternativa este transformarea forțată a intermediarilor în entități cu rol polițienesc, iar acest lucru este periculos, contra-productic și, în cele din urmă, așa cum s-a pronunțat Curtea, ilegal.

Decizia Curții va contribui la găsirea unui echilibru între interesele deținătorilor de drepturi de proprietate intelectuală, ale furnizorilor de servicii Internet și ale consumatorilor.

Care ar fi fost consecințele unei decizii în favoarea SABAM?

În cazul în care Curtea de Justiție s-ar fi pronunțat în favoarea SABAM, caracterul neutru și deschis al Internetului ar fi fost eliminat, iar funcțiile sale esențiale ar fi fost afectate de măsuri intensive de filtare și blocare. Dacă ISP-iștii ar fi fost obligați să monitorizeze traficul din rețelele lor, acest lucru ar fi avut un efect negativ asupra comunicațiilor prin Internet, subminând atât libertatea de exprimare, cât și comerțul online.

O astfel de decizie ar fi impus ISP-iștilor o nouă obligație cu privire la scopul urmărit. Responsabilitatea aplicării legislației referitoare la drepturile de proprietate intelectuală ar fi fost în mare parte delegată companiilor Internet. Însă rolul intermediarilor Internet este de a furniza infrastructurile și serviciile care să le permită utilizatorilor să acceseze și să utilizeze Internetul, și nu de a controla și monitoriza fluxurile de date de la nivelul Internetului.

Protejarea ISP-iștilor față de solicitări nerezonabile a reprezentat elementul cheie care a asigurat succesul Internetului la nivelul Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii – atât pentru drepturile fundamentale, cât și pentru economie. Succesul continuu al companiilor online americane, comparativ cu cel al companiilor europene, se datorează în mare parte protecției mai clare acordate companiilor americane, deși acest lucru este în schimbare în momentul de față. Astfel, dacă decizia ar fi fost alta, consecințele asupra democrației și caracterului deschis al Internetului ar fi fost catastrofale.

Decizia spune că Intermediarii Internet nu sunt niciodată răspunzători?

Nu.

De dapt, decizia înseamnă că legislația europeană aplicabilă intermediarilor Internet nu oferă portițe care să permită eludarea sa.  

Directiva privind comerțul electronic arată că ISP-iștii nu pot fi răspunzători pentru informațiile despre care nu știu că sunt ilegale și că nu pot fi răspunzători decât dacă desfășoară acțiuni generalizate de monitorizare. SABAM a încercat să folosească o portiță care să permită utilizarea unui ordin judecătoresc, ceea ce ar fi determinat răspunderea ISP-istului pentru nerespectarea ordinului, dar nu pentru conținut în sine, eludând astfel legislația UE.

Legislația europeană conține, astfel, un principiu al neutralității și solicită statelor membre să nu impună obligații de monitorizare în sarcina furnizorilor de acces la Internet.

Totuși, imunitatea ISP-iștilor nu este absolută. Directiva privind comerțul electronic (200/31/CE) stabilește cadrul legal pentru răspunderea ISP-iștilor, precum și excepțiile de la răspunderea acestora: dacă un ISP-ist găzduiește conținut care încalcă prevederile legale și dacă are cunoștință despre acest lucru, atunci poate fi  răspunzător pentru acest conținut. Însă intermediarii Internet nu dețin niciun control asupra comportamentului clienților sau asupra conținutului comunicațiilor acestora, iar absența acestui control trebuie să fie luată în considerare de către legislație.

Cu alte cuvinte, răspunderea ISP-iștilor se bazează, în mare parte, pe cunoașterea activităților întreprinse de către clienți. Înseamnă că atât timp cât ISP-istul nu are cunoștință despre comportamentul clienților, nu este răspunzător pentru conținut.