Parteneriatul Comercial și de Investiții Transatlantic: între speranțe și realitate

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.10

Comisia Europeană a început, săptămâna aceasta, să ofere informații despre planurile sale referitoare la Parteneriatul Comercial și de Investiții Transatlantic (TTIP), în cadrul unui eveniment organizat în Parlamentul European de către Marietje Schaake, parlamentar olandez liberal, precum și în cadrul unei întâlniri cu „societatea civilă” organizată de către Comisie.

Ambele întâlniri au început promițător. Comisia a explicat faptul că nu încearcă să armonizeze legislația privind proprietatea intelectuală în cele două jurisidicții (europeană și americană) și că va include în acord doar acele chestiuni care au fost identificate de către diferitele părți interesate ca fiind problematice – până acum au fost selectate doar puține astfel de chestiuni, precum și „indicațiile geografice” . Așadar, vor fi avute în vedere doar probleme identificate. Aceasta ar fi o abordare adecvată, echilibrată și conservatoare.

Apare însă o întrebare evidentă. Dacă lista chestiunilor care ar urma să fie abordate în „capitolul dedicat drepturilor de proprietate intelectuală” este una limitată și include doar probleme clar identificate, se va angaja Comisia  să publice detaliile fiecăreia dintre aproblemele abordate în versiunea finală a proiectului de acord? Comisia a răspuns că nu își va asuma un astfel de angajament, argumentând că nu ne putem aștepta să ofere detalii ale „absolut fiecărui detaliu” din acord care vizează proprietatea intelectuală. S-a trecut,  brusc, de la un exercițiu limitat și focalizat, care să abordeze un număr redus de probleme identificate, la o listă de măsuri care ar putea fi atât de lungă încât să fie nerezonabil să i se solicite Comisiei să explice problemele pe care încearcă să le rezolve.

Comisia a abordat apoi problema aplicării drepturilor de proprietate intelectuală, atât de controversată în cazul ACTA. A spus că nu vor fi avute în vedere chestiuni ce țin de aplicare la nivelul UE, dar că acordul va include probabil prevederi referitoare la aplicarea în state terțe. S-a trecut, brusc, de la un exercițiu limitat și focalizat, care să abordeze problema barierelor care afectează comerțul dintre UE și SUA, la crearea unei „Poliții Globale” UE/SUA care să aplice nu se știe care legi în nu se știe care țară. Principala întrebare este dacă executivul european va promova sau recunoaște actualele practici de aplicare privată a drepturilor de proprietate intelectuală, de către companii americane, în afara SUA – așa cum se întâmplă în momentul de față cu implementarea, de către Google și furnizorii de servicii de plată, a legislației americane (Digital Millenium Copyright Act).

În cadrul ambelor întâlniri, Comisia a avut grijă să sublinieze faptul că Parteneriatul Transatlantic nu este un „nou ACTA”. Timp de câteva minute, s-a sperat că lecțiile au fost învățate și că nu vor fi repetate aceleași greșeli. Însă apoi s-a discutat despre transparență, iar Comisia a confirmat faptul că, după cum arată lucrurile în prezent, nivelul de transparență va fi identic cu ceea ce s-a întâmplat în cazul ACTA. Și mai bizar este faptul că, la nivelul Parlamentului European, Comisia pentru Comerț Internaționa (INTA) susține acest model dezastruos. Comisia INTA arată, în textul adoptat, că:

 „Subliniază necesitatea demarării, de către Comisie, a unor acțiuni pro-active de promovare și de implicare într-un dialog continuu și transparent cu o gamă largă de părți interesate, incluzând reprezentanți ai mediului de afaceri, sectorului agricol și de mediu, consumatorilor, sindicatelor și alți reprezentanți, prin intermediul unui proces de negociere care să asigure un cadru de discuții bazate pe fapte, să genereze încredere în negocieri, să obțină reacții proporționale de la diversele părți și să promoveze susținerea publică prin luarea în considerare a îngrijorărilor părților interesate; încurajează toate părțile interesate să participe activ și să pună în discuție inițiative și informații relevante pentru negocieri.”

Parafrazându-l pe Churchill – niciodată în istoria omenirii nu au fost transmise mai puține prin atât de multe cuvinte și cu un efect atât de limitat...

Într-o notă pozitivă, în cadrul întâlnirii Comisiei cu „societatea civilă”, oficialii au încălcat regula consacrată și au comentat asupra unui document adus la cunoștința publicului în mod neoficial. Acest document conține un proiect de mandat al Comisiei Europene pentru negocierilr asupra acordului, și se referă, în contextul costului legislației, la necesitatea „atingerii obiectivelor legitime de reglementare”. Ceea ce seamănă foarte mult cu aplicarea privată a drepturilor de proprietate intelectuală, propusă în ACTA, și cu susținerea oarbă a măsurilor de „auto-reglementare” care înlocuiesc legislația (și controlul democratic). Din răspunsul Comisiei a reieșit în mod clar faptul că acest text se referă la „aplicarea, în cooperare, a drepturilor de proprietate intelectuală” și la alte forme de „auto-reglementare”. Includerea, în mandat, a măsurilor luate de „statul-investitor” adaugă inițiativei un nivel suplimentar de putere corporatistă.

Grupurile de cetățeni care au participat la acest eveniment au fost depășite numeric de către ceea ce Comisia Europeană pare să considere a fi „societatea civilă”. Grupurile pe care Comisia Europeană le înțelege a reprezenta  „societatea civilă”, în acest context, includ: Oficiul European pentru Patente, Consiliul Comercial Transatlantic, Federația Internațională a Industriei de Fonograme, Asociația Germană a Industriei Chimice, Confederația Industriei Britanice, Confederația Producătorilor de Țigarete din Comunitatea Europeană și Eurocommerce.

Se are în vedere finalizarea negocierilor la sfârșitul actualei sesiuni a Parlamentului European și al actualului mandat al Comisiei Europene. Astfel, este de așteptat ca votul asupra TTIP să aibă loc la începutul noii sesiuni parlamentare – la o distanță sigură de viitoarele alegeri.

(Articol de Joe McNamee - EDRi)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0