ACTA

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.22

O versiune din 30 august 2013 a capitolului privind drepturile de proprietate intelectuală din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP) confirmă îngrijorările exprimate anterior cu privire la faptul că participanții la negocieri sunt pregătiți să extindă aria de cuprindere a drepturilor de proprietate intelctuală în detrimentul drepturilor consumatorilor și protecției datelor cu caracter personal. Documentul a fost publicat de Wikileaks în 13 noiembrie 2013.

Textul acestui capitol privind drepturile de proprietate intelectuală, negociat in secret, și care a fost distribuit negociatorilor șefi de către Reprezentantul Comercial al SUA (US Trade Representative) după cea de-a 19-a rundă de negocieri care a avut loc în Bandar Seri Begawan, Brunei, în 27 august 2013, conține prevederi privind acordarea mai multor patente, crearea de drepturi de proprietate intelectuală în cazul datelor, extinderea domeniului de protecției pentru patente și drepturi de autor, extinderea privilegiilor deținătorilor de drepturi, creșterea pedepselor pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, limitând în același timp excepțiile în cazul tuturor tipurilor de drepturi de proprietate intelectuală.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.10

Comisia Europeană a început, săptămâna aceasta, să ofere informații despre planurile sale referitoare la Parteneriatul Comercial și de Investiții Transatlantic (TTIP), în cadrul unui eveniment organizat în Parlamentul European de către Marietje Schaake, parlamentar olandez liberal, precum și în cadrul unei întâlniri cu „societatea civilă” organizată de către Comisie.

Ambele întâlniri au început promițător. Comisia a explicat faptul că nu încearcă să armonizeze legislația privind proprietatea intelectuală în cele două jurisidicții (europeană și americană) și că va include în acord doar acele chestiuni care au fost identificate de către diferitele părți interesate ca fiind problematice – până acum au fost selectate doar puține astfel de chestiuni, precum și „indicațiile geografice” . Așadar, vor fi avute în vedere doar probleme identificate. Aceasta ar fi o abordare adecvată, echilibrată și conservatoare.

Apare însă o întrebare evidentă. Dacă lista chestiunilor care ar urma să fie abordate în „capitolul dedicat drepturilor de proprietate intelectuală” este una limitată și include doar probleme clar identificate, se va angaja Comisia  să publice detaliile fiecăreia dintre aproblemele abordate în versiunea finală a proiectului de acord? Comisia a răspuns că nu își va asuma un astfel de angajament, argumentând că nu ne putem aștepta să ofere detalii ale „absolut fiecărui detaliu” din acord care vizează proprietatea intelectuală. S-a trecut,  brusc, de la un exercițiu limitat și focalizat, care să abordeze un număr redus de probleme identificate, la o listă de măsuri care ar putea fi atât de lungă încât să fie nerezonabil să i se solicite Comisiei să explice problemele pe care încearcă să le rezolve.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.17

Către sfârșitul lunii iulie 2012, un e-mail ciudat și suprinzător a fost transmis de către Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene către statele membre și Comisia Europeană. E-mailul explica faptul că prevederile privind sancțiunile penale din proiectul de acord comercial dintre UE și Canada (CETA) urmează modelul celor din ACTA. Secretariatul General al Consiliului este îngrijorat de faptul că acest lucru reprezintă o problemă, întrucât, pe de o parte, încheierea și implementarea CETA reprezintă o prioritate declarată a UE, iar, pe de altă parte, va trebui să i se solicite din nou Parlamentului European să aprobe textul final al Acordului.

Statele membre se pare că au fost suprinse de acest e-mail. În primul rând, după întreaga controversă din jurul ACTA, statele membre nu înțeleg, în primul rând, de ce a fost transmis un e-mail atât de direct. Având în vedere că, în cazul ACTA, documente secrete au fost făcute publice în mod indirect, ar fi fost logic ca mesajul transmis să fi fost mai subtil. În al doilea rând, după adoptarea Tratatului de la Lisabona, responsabilitatea coordonării unor astfel de politici aparține acum Comisiei, așa că nu este clar de ce Consiliul și-a asumat sarcina de a ridica această problemă.  

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.14

Deşi în data de 4 iulie 2012, Parlamentul European a respins ACTA cu o largă majoritate, doar o săptămână mai târziu, Uniunea Europeană a fost acuzată că încearcă să readucă la viață acest acord, prin intermediul CETA – acordul comercial dintre UE și Canada, care include măsuri similare celor prevăzute în ACTA. 

Negocierile dintre UE și Canada asupra acordului comercial CETA au început în noiembrie 2009 și se vor finaliza, cel mai probabil, la sfârșitul acestui an. La fel ca și în cazul ACTA, acordul a fost elaborat în secret, dar unele documente care au ajuns în atenția publicului în februarie 2012 arată că părți componente ale ACTA au fost introduse în acest nou tratat. Însă și CETA va necesita acordul Parlamentului European pentru a intra în vigoare.

 “CETA  trebuie anulat (sau prevederile sale represive, inspirate din ACTA, trebuie eliminate); altfel, acordul va avea acceași soartă ca și ACTA în Parlamentul European”, consideră La Quadrature du Net.

Parlamentarul european Nigel Farage a atras atenția asupa asemănărilor dintre ACTA și CETA: “Dacă are măcar o fărâmă de respect față de opinia cetățenilor europeni, Comisia trebuie să modifice CETA cât mai curând posibil și să pună capăt încercărilor de a da viață ACTA. ACTA este ca un Frankenstein care a fost asamblat și care continuă să se miște. Este periculos și trebuie să i se pună capăt imediat”, consideră Farage.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi  10.13

Susținătorii drepturilor civile digitale pot fi recunoscători industriei de proprietate intelectuală, care angajează prea mulți lobby-ișri și prea puțini strategi. Lobby-știi sunt experți în vânzări, ei vând potențialilor clienți sau angajatori lucruri incredibile, acorduri internaționale, directive, posibilitatea de a opri timpul în loc și de a profita de vechi modele de afaceri fără să fie nevoie de inovație sau creativitate; vând fum și oglinzi. Această abordare este cea care a condus la propuneri precum SOPA în Statele Unite și ACTA în Europa și la nivel internațional. Această viziune îngustă a inspirat mișcări semnificative în favoarea drepturilor digitale, precum cea care a adus pe străzile Europei mii de cetățeni într-o friguroasă zi de februarie care va fi văzută, sperăm, ca ziua care a contribuit la conservarea patrimoniului digital.

Pentru industria europeană de conținut, ACTA a însemnat doar costuri și niciun beneficiu potențial. Însă, așa cum se întâmplă întotdeauna, acordul a fost promovat de către companii de lobby multinaționale, în principal americane, care promit lumea, dar care nu ajung la rezultatele dorite. Prevederile ACTA urmau să devină realitate, industria de conținut trebuia doar să aștepte în liniște. Comisia Europeană era pe punctul de a lansa o directivă care să prevadă sancțiuni penale. Uniunea Europeană plănuia să revizuiască problematica Directivă privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, pe care mulți deținători de drepturi o percepeau ca modalitate de consolidare a politicilor europene represive în spațiul digital. Nu exista niciun semn care să indice faptul că executivul european urma să consolideze legislația privind protecția datelor cu caracter personal, astfel încât să prevină utilizarea abuzivă a datelor de către intermediari care implementează politici arbitrare la nivelul propriilor rețele. Comisia avea un șir lung de măsuri de privatizare a aplicării prevederilor legale, în stilul art.27.3 al ACTA, fie deja în vigoare, fie planificate. Industria europeană de conținut trebuia doar să se asigure că atenția public este distrasă de la aceste planuri. Și apoi a apărut ACTA.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.9

Săptămâna viitoare, Comisia pentru dezvoltare (DEVE) a Parlamentului European, una dintre comisiile responsabile pentru formularea de avize cu privire la ACTA, va vota asupra proiectului său de aviz.

În momentul de față, se pare că DEVE va vota în favoarea ACTA. Parlamentarul responsabil pentru proiectul de aviz este euroscepticul ceh Jan Zahradil. Deși este evidentă atracția unui eurosceptic de a susține (și astfel de a urma, în mod ironic, linia Comisiei Europene) o propunere UE care este nepopulară și depășită, un vot “pentru” ar putea fi surprinzător pentru mulți observatori, riscând să creeze un impuls care ar putea da un nou suflu ACTA, despre care se crede în mod greșit că ar fi “murit”. Desigur, un vot “pentru” este posibil doar dacă membrii comisiei, al căror rol este să susțină politici care promovează dezvoltarea, ignoră opiniile organizațiilor precum Medici fără frontiere, ignoră analiza Ministerului pentru cooperare și dezvoltare economică al Germaniei privind pericolele pe care ACTA le prezintă pentru dezvoltare și ignoră direcția politică agreată în unele grupuri politice.

Pericolul apariției unor divizări în grupurile politice care și-au declarat deja opoziția față de ACTA este cel mai bine ilustrat de amendamentele propuse la proiectul de aviz al Comisiei pentru industrii (ITRE). În conformitate cu majoritatea intervențiilor din cadrul discuțiilor purtate în comisie, Amelia Andersdotter (Suedia, Partidul Verzilor/EFA), parlamentarul responsabil pentru elaborarea avizului, a propus respingerea ACTA. Însă liberalul danez Jens Rohde (care a stat alături de liderul grupului său politic la conferința de presă în care s-a anunțat opoziția liberalilor față de ACTA) este co-semnatarul unui amendament (alături de grupul conservator al popularilor europeni EPP) care propune eliminarea recomandării ca ACTA să fie respinsă. Răspunzând la un articol de blog în care era criticat pentru această poziție, Rhode a declarat că, atunci când emite un aviz pentru o altă comisie cu privire la o anumită propunere, o comisie nu are rolul de a formula recomandări. Însă nu a explicat care este scopul unui aviz, dacă nu acela de a exprima o opinie.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.8

După ce David Martin, desemnat ca raportor pentru ACTA în Parlamentul European, a anunțat că le va recomanda colegilor săi să voteze împotriva ACTA, s-a răspândit presupunerea că acesta ar fi sfârșitul ACTA. Dar această presupunere este greșită și periculoasă.

Lucrurile în Parlamentul European arată în felul următor. Dosarul ACTA a fost repartizat la cinci comisii parlamentare – patru dintre ele vor întocmi avize, în timp ce responsabilitatea pentru raportul final aparține Comisiei pentru comerț internațional (INTA). Dintre cei patru parlamentari responsabili pentru avize, doi sunt încă în favoarea ACTA – Marielle Gallo (EPP, Franța) și Jan Zahradil (ECR, Cehia), iar doi se opun – Amelia Andersdotter (Verzi/EFA, Suedia) și Dimitrios Droutsas (S&D, Grecia). Pe lângă faptul că susține ACTA, Jan Zahradil este cunoscut și pentru că a fost unui dintre cei 28 de parlamentari care au votat, săptămâna trecută, împotriva unei rezoluții a Parlamentului European care să limiteze exportarea instrumentelor de cenzură către regimuri autocratice.