19
Iul
2013
Redacția ApTI

Protestele virtuale: între realitatea juridică și de fapt

Un utilizator de facebook obișnuit semnează în medie 3 petiții online pentru sublinierea unei poziții colective sau întărirea drepturilor unui x subiect (nu mai contează prea mult dacă vorbim de un om sau de o plantă). De dragul discuției pe care o propunem cititorului, ne-am gândit la câteva întrebări și răspunsuri succinte ce ar trebui să ilustreze cu lux de culori ce este, pentru ce este și cât de relevant este în momentul de față protestul online sau virtual.

1. Care este fundamentul legal al protestului, fie el virtual sau nu?

Protestul este încadrat în mod normal în categoria lucrurilor pe care avem voie să le facem pentru că avem dreptul de a ne exprima liber. Dincolo de acest drept, spunem că este de însăși esența democrației ca un simplu cetățean să poată să se împotrivească sau să susțină o decizie politică sau de orice altă natură.

Din punct de vedere al statelor europene, această bază a „urletului public” poate fi mai riguros sau mai lax documentată. De exemplu, între articolul 30 din Constituția României și articolul 100 din Constituția Finlandei există o diferență majoră: în constituția finlandeză, dreptul la liberă exprimare este prezentat ca un drept pozitiv, fiind foarte clar precizată obligația statului finlandez de a crea un mediu propice liberei exprimări.

2. Există legislație în materia protestelor virtuale?

Suntem încântați și speriați să afirmăm că din grupul-eșantion de țări studiate (România, Fed. Rusă, Cuba, Japonia, China, Norvegia, Finlanda, Iran și Congo), în niciunul dintre cazuri nu am găsit legislație pe subiect. Din punct de vedere legal, atât timp cât subiectul protestului nu încalcă limitările legale aduse dreptului de liberă exprimare (ex: discriminări, instigare la crimă, violențe etc.), protestul virtual poate să îmbrace orice formă.

3. Tipuri de proteste virtuale

În funcție de rețeaua socială folosită, protestele diferă din ce în ce mai mult. Pe tot parcursul acestui articol, noi am folost „protest” cu sens general, încercând să ne pliem pe diversitea de denumiri folosite de-a lungul și de-a latul internetului.

În principal, vorbim de următorii termeni: petiție, scrisoare / scrisoare deschisă, manifest, propunere, declarație, cerere etc. Trebuie să ținem minte că în lispa unei legislații naționale sau internaționale în materie, forma pe care o îmbracă protestele este cu atât mai variată. În esență, ele înseamnă același lucru: manifestarea de voință a unui grup de persoane în vederea afirmării unei poziții (întotdeauna contra în cazul protestului) față de o problemă de actualitate.

Până acum am înșirat protestele normale, directe și clar exprimate. Pe internet mai circulă și protestele indirecte, unde am putea aduce aminte de „discuțiile de lege ferenda”. Este vorba de așa numitele comunități care, nemulțumite de un proiect normativ (spre exemplu), pornesc și întrețin discuții centrate pe îmbunătățirea colectivă a respectivei legi. Putem defini o asftel de mișcare virtuală drept un protest pașnic, particularitatea lui fiind că poate sau nu produce un document final.

4. De ce un protest virtual și nu unul tradițional („fizic”)

În momentul de față, fiecare stat din lume, în funcție de specificul acestuia, are o legislație mai mult sau mai puțin specializată pentru proteste. În România vorbim despre legea 60/1991 care reglementează condițiie legale ce trebuie îndeplinite de la momentul zero până la momentul final al unui protest.

Trebuie făcută o distincție clară în acest punct între protest și adunare publică. Pornim de la premisa că protestul este doar una dintre formele pe care le poate îmbrăca o adunare publică. În niciun caz, protestul nu trebuie asociat cu violența, vulgaritatea și alte comportamente alienate unei societăți civilizate. E adevărat că este „predispus” la astfel de probleme, dar să nu-l îmbolnăvim încă dinainte de a-l cunoaște.

După cum spuneam, există o lege. Această lege stabilește o procedură clară de luare a aprobărilor din partea diferitelor autorități publice pentru adunărilor publice. Procedura nu este neapărat greoaie, dar implică mult timp pierdut pentru alergătură și implică destul de mulți factori de decizie din partea administrației locale și a forțelor de ordine. Conchidem că înaintarea primei cereri nu înseamnă neapărat un succes garantat. În continuare, vă sugerăm să rețineți că, dacă în 48 de ore de la anunțarea adunării publice în fața autorităților nu se primește niciun refuz, atunci respectiva adunare publică poate fi legal constituită.

Mai mult, pentru a organiza un protest „fizic” cu multă lume implică promovare, costuri mari, voluntari și foarte important: cu cât subiectul este mai sensibil, cu atât persoana inițiatorului sau persoana juridică reprezentată de acesta poate avea imaginea pusă într-un pericol mai mare. Câte ONG-uri n-au fost iremediabil compromise la nivel național de un protest deraiat?

Subliniem că pentru un protest „fizic”, factorii meteorologici și spațio-temporali sunt extrem de importanți, spre deosebire de protestul virtual, unde doar doza necesară de confort se măsoară în înălțimea scaunului sau design-ul mouse-ului. Cine mărșăluiește pentru drepturile pinguinilor imperiali la două după-masa la peste 40 de grade într-o zonă fără umbră?

Conchidem că protestul virtual, spre deosebire de cel „fizic” este mai ușor de realizat, mult mai comod, cu o mai ușoară distribuție a mesajului dorit de organizatori și participanți. Mai mult decât atât, protestul virtual poate reuni persoane interesate din orice colț al Terrei și poate fi mult mai ușor promovat prin intermediul diferitelor căi de comunicare online.

5. Dezavantajele protestului virtual

Protestele virtuale sunt abia la început. Succesul lor depinde foarte mult de relația stat-internet în fiecare țară în parte. Putem vorbi de țări cu o mai mare „tradiție virtuală” (cum ar SUA și Germania), unde activitatea persoanelor pe internet este considerată definitorie pentru fiecare individ în parte sau de țări unde această relație se află încă în perioada de tatonare, cum ar fi România.

Este foarte interesant de observat cum stadiul de dezvoltare al relației stat-internet poate constitui un avantaj enorm sau un dezavantaj menit a distruge din start mișcarea. Spre exemplu, în primăvara anului trecut, în contextul „primăverii arabe”, dacă protestatarii din Egipt și-au organizat o serie de manevre pe internet, în același timp, în China, pentru a fi prevenite protestele, orice fel de căutare referitoare la Egipt a fost blocată.

Din exemplu de mai sus, tragem și primul dezavantaj al protestelor virtuale: sunt ușor de contracarat și de trecut cu vederea. Succesul revoluțiilor din statele arabe, chiar dacă a depins într-o anumită măsură de internet, a fost asigurat de protestele „fizice”.

În continuare, dacă ne amintim de mișcarea „Occupy Wall Street” din septembrie 2011, SUA, observăm același fenomen: răsunetul și popularitatea protestelor au fost asigurate de protestul „fizic”, în timp ce organizarea s-a petrecut pe internet. Mai mult, de data aceasta, valul de arestări ce a urmat protestelor a fost facilitat de supravegherea protestatarilor de către forțele de ordine prin intermediul rețelelor sociale. În același timp, într-o țară în care drepturile omului nu sunt respectate, un protest pe internet, fie el și sub forma un simplu status, poate duce la consecințe extrem de dure. Spre exemplu, vă sugerăm următorul site pentru a descoperi cum este să fii un utilizator de internet în China. Un alt bun exemplu de „practici totalitare în domeniul protestelor virtuale” sunt protestele de anul acesta din Turcia, când mai multe persoane au fost arestate pentru părerile exprimate pe Twitter.

6. Câteva cuvinte de final

În concluzie, subliniem doar atât: cât timp ne spunem părerea, într-un mod civilizat și bine documentat, forma pe care o îmbracă vocea noastră contează mai puțin. Poate că protestul virtual nu are istoria tumultoasă și romantică a protestului „fizic”, dar încetul cu încetul a devenit un mijloc important prin care cetățenii unei lumi în continuă schimbare pot lupta pentru drepturile lor.

Articol de Cătălin Constantinescu - intern ApTI

Tu ce părere ai ?

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.