21
Iun
2012
Redacția ApTI

Despre măsuri europene de filtrare a conţinutului încărcat pe Internet

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.12

În 2011, Uniunea Europeană decidea împotriva introducerii filtrării obligatorii în Europa, ca urmare a unei analize democratice a dovezilor care arătau că o astfel de măsură nu este necesară. În 2012, Uniunea Europeană lucrează la o serie de proiecte care să introducă filtrarea “voluntară” a conţinutului încărcat (“upload”) pe Internet; pentru că această filtrare ar urma să fie introdusă în mod voluntar, nu este nevoie de nicio analiză democratică.

Există cel puţin trei iniţiative care urmăresc acest scop. În primul rând, “Coaliţia CEO” creată de Comisarul Kroes şi în cadrul căreia mari companii au fost invitate să propună măsuri care să facă Internetul “un loc mai sigur pentru copii”. Faptul că Facebook este responsabil pentru setări privind protecţia vieţii private, iar Microsoft pentru chestiuni legate de procedura “notice and takedown” pare să nu ridice semne de întrebare referitoare la faptul că întregul proces este folosit, de fapt, pentru scopuri comerciale.

Experienţa Microsoft în legătură cu procedura “notice and takedown” este departe de a fi exemplară. Cazuri recente arată că Microsoft, folosindu-se de faptul că Google aplică la nivel global legislaţia SUA privind protecţia dreptului de autor, a solicitat în mod repetat Google să elimine linkuri din rezultatele căutărilor, însă aceste linkuri rămân disponibile în propriul motor de căutare al Microsoft. Pe de altă parte, Mincrosoft a dezvoltat un produs denumit “photoDNA”, folosit de către Facebook Marea Britanie ca filtru pentru încărcarea de fişiere, menit să prevină încărcarea de materiale reprezentând abuzuri asupra copiilor. Ce se întâmplă când cineva încearcă să încarce astfel de materiale? Nu şţie nimeni. Ce se întâmplă dacă un infractor încearcă să încarce segmente neincriminatorii ale unor imagini, încercând astfel să îşi filtreze propria colecţie de imagini ilegale pentru a identifica imagini care nu sunt cunoscute poliţiei ? Nu se ştie. Cât de mare este riscul ca astfel de măsuri de reprezinte, de fapt, stimulente pentru crearea de noi imagini ilegale şi apariţia de noi abuzuri? Nu se ştie

În acelaşi stil, s-a anunţat că una dintre strategiile “Programului pentru un Internet mai sigur 2012” vizează “dezvoltarea unui test pilot pentru serii de hash coduri/amprente de încredere care să prevină re-încărcarea de materiale identificate ca reprezentând abuzuri sexuale asupra copiilor”. În mod remarcabil, propunerea Comisiei Europene menţionează în mod explicit PhotoDNA, produsul Microsoft. Se are în vedere, de asemenea, extinderea măsurii de la imagini la fişiere video.

În ultimul rând, Parlamentul European lucrează în momentul de faţă la o rezoluţie nelegislativă privind “protecţia minorilor în spaţiul digital”, responsabil pentru această rezoluţie fiind europarlamentarul Silvia Costa (S&D, Italia). Nici în proiectul de raport şi nici în amendamentele depuse nu apare vreo menţiune referitoare la filtrare. Insă textul, donat, în mare parte (după cum se poate presupune, în mod rezonabil), de către industria activă în domeniul protecţiei copiilor, abundă în menţiuni referitoare la “prevenirea” anumitor activităţi online, fără ca în Parlament să existe discuţii despre filtrarea materialelor încărcate pe Internet. Proiectul de raport face confuzie între conţinutul ilegal şi conţinutul “neadecvat”, considerând că “măsurile de prevenire a conţinutului online ilegal dau naştere unor modalităţi diferite de abordare a problemei prevenirii comportamentului neadecvat”.

Dar nimeni nu se poate opune, cu adevărat, utilizării unei astfel de strategii pentru protecţia copiilor. Dacă sunt protejaţi copiii, de ce să ne întrebăm dacă vor fi consecinţe neprevăzute sau chiar contraproductive? De ce să ne întrebăm dacă aceasta este cea mai eficientă modalitate de utilizare a resurselor? De ce să solicităm o supraveghere democratică sau dovezi care să demonstreze necesitatea măsurilor? Şi, bineînţeles, nimeni nu poate fi atât de cinic încât să re-folosească tehnologia pentru orice alt scop, nu?

Desigur, cu excepţia terorismului. Proiectul “Clean IT” finanţat de UE (a nu se confunda cu iniţiativa iraniană “clean Internet”) propune crearea unei baze de date care să conţină  materiale “considerate” ilegale. “De ce să nu încercăm să creăm o bază de date pe care companiile Internet să o poată folosi pentru a verifica materiale ilegale?” se întreabă managerul de proiect. Şi dacă societatea este protejată, de ce să ne întrebăm dacă vor exista consecinţe neprevăzute sau contraproductive? Şi toate celelalte întrebări care nu sunt ridicate în cazul filtrării conţinutului reprezentând  materiale cu abuzuri asupra copiilor nu sunt ridicate nici cu privire la terorism.

Şi, desigur, cu excepţia dreptului de autor. Raportul Comisiei Europene din 2010 referitor la implementarea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală arată că, “dată fiind poziţia favorabilă a intermediarilor Internet de a contribui la prevenirea şi combaterea încălcărilor drepturilor de autor în mediul online, Comisia ar putea analiza modalităţi prin care să îi implice mai mult în aceste activităţi.”

Informaţii suplimentare :

Articol de Joe McNamee - EDRi

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0

Tu ce părere ai ?

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.