Statutul juridic al monedei virtuale bitcoin

Cândva banii reprezentau cantităţi specifice de metale preţioase cu o anumită valoare. Astăzi nici nu se mai pune problema de o prezenţă fizică a banilor. Astăzi discutăm de bani virtuali.

Conceptul “Bitcoin” a apărut în anul 2008 într-un document publicat sub pseudonimul Satoshi Nakamoto. Pe baza lucrării lui Nakamoto un grup de programatori a creat primul client de bitcoin.

Bitcoin este o monedă virtuală, descentralizată şi care se gestionează liber. Poţi crea astfel de monezi online, rezolvând algoritmi complecşi prin procesul denumit „mining” (minerit) sau le poţi cumpăra de la cei care deţin deja bicoin. Sistemul bitcoin este diferit de celelalte sisteme de plată întrucât nu există nicio autoritate centrală care să supravegheze asupra emiterii banilor sau să urmărească tranzacţia, este administrat de o reţea peer-to-peer, iar programul folosit este de tip open source. Pentru a înţelege mai bine conceptul de bitcoin şi a vedea cum funcţionează acest sistem de monezi virtuale, vă recomand să accesaţi pagina http://bitcoin.org/en/how-it-works.

Fiindcă în prezent bitcoin a evoluat de la stadiul de simplu hobby la o adevărată piaţă monetară, se pune întrebarea care este statutul juridic al acestei monede virtuale?

Membrii comunităţii Bitcoin susţin că până în prezent nu există vreo legislaţie care să reglementeze acest domeniu. Astfel că regulile sunt create de însuşi membrii comunităţii. Aşadar, dacă se doreşte o schimbare, iniţiativa trebuie aprobată de toţi membrii comunităţii bitcoin astfel încât regula să se aplice tuturor în mod egal. Cu toate acestea în ceea ce priveşte anumite subiecte, mai sensibile, unele state au luat nişte măsuri.

Cea mai recent măsură a fost luată de Thailanda. Dacă până de curând nu exista nicio lege prin care să fie interzisă utilizarea de bitcoin, potrivit celor de la The Telegraph pe data de 29 iulie 2013, Thailanda a devenit primul stat care a interzis vânzarea şi cumpărarea de monezi bitcoin sau de produse folosind acest sistem de plată. Membrii Administraţiei de Afaceri Externe şi a Departamentului de Poliţie au luat această decizie datorită faptului că în acest domeniu sunt foarte puţine legi şi controale de capital.

Un alt subiect sensibil este cel referitor la măsurile luate împotriva spălării banilor.  În martie 2013 Financial Crimes Enforcement Network (FinCEN) a publicat un document prin care  sugerează că mai multe firme din economia Bitcoin se califică ca Money Services Businesses conform legii Statelor Unite. În consecinţă, aceste firme trebuie să se înregistreze la Guvernul Federal, să colecteze informații despre clienții lor și să ia măsuri de combatere a spălării banilor de către clienții lor.

Membrii comunităţii Bitcoin au răspuns la acuzaţiile că prin intermediul acestei monezi se săvârşesc activităţi ilegale susţinând că “dimpotrivă, bitcoin previne comportamentul criminal al multor infractori. Modul în care funcţionează bitcoin nu implică dezvăluirea de informaţii personale ceea ce duce la o importantă protecţie împotriva furtului de identitate, frauda cărţilor de credit, precum şi altor atacuri cibernetice. În plus, tranzacţiile cu monezi bitcoin sunt ireversibile ceea ce previne fraudele, tranzacţiile identificabile fâcând imposibilă falsificarea de bitcoins. Mai mult de atât, autorităţile au început deja să folosească programe sofisticate ce au rolul de a analiza tranzacţiile bitcoin.”

În România, deseori se face greşeala ca bitcoin să fie considerată o monedă electronică. Conform legii, aceasta nu este o monedă electronică. Astfel, art. 4 lit. f din Legea 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, defineşte moneda electronică ca fiind “o valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanţă asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată şi care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică”.

Spre deosebire de moneda electronică, în sistemul bitcoin emitentul nu este reprezentat de către o instituţie. Mai mult decât atât, pentru ca o entitate să emită monezi electronice trebuie să obţină o autorizaţie de la Banca Naţională Română, autorizaţie ce poate fi acordată “doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.” Ori, așa cum am văzut, bitcoin nu se emite sub egida unei persoane juridice. În concluzie, acestea sunt câteva dintre elementele ce diferențiază bitcoin de moneda electronică.

Deşi oferă multe avantaje precum transparenţa tranzacţiilor, o mai largă protecţie a consumatorilor, comisoane mici sau aproape zero, moneda virtuală bitcoin are nevoie de reglementare legală. Cu cât va creşte popularitatea acestui sistem de plată cu atât infractorii vor fi atraşi să facă plăţi cu monezi bitcoin, mai ales datorită lipsei instituţii de control şi anonimităţii.

Articol de Andreea Rusu - intern ApTI