auto-reglementare

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.8

În februarie 2013, EDRi a transmis președintelui Comisiei Europene, José-Manuel Barroso, o scrisoare pentru a atrage atenția asupra problemelor aferente modurilor foarte divergente și contradictorii în care Comisia abordează rolul intermediarilor în gestionarea conținutului presupus a fi ilegal și pentru a-și exprima susținerea față de abordarea bazată pe dovezi propusă de comisarul Michel Barnier și Directoratul General pentru Piață Internă.

Scrisoarea a fost motivată de două situații diferite existente la nivelul Comisiei. În primul rând, existența unei multitudini de inițiative de „auto-reglementare” propuse și finanțate de către Comisie, precum „Coaliția pentru un Internet mai sigur pentru copii” – „CEO Coalition to make the Internet a better place for kids” (în domeniul, protecției copiilor, sub coordonarea comisarului Kroes) și „Proiectul Clean IT”  - „Clean IT Project” (în domeniul terorismului, sub coordonarea comisarului Malmström). Aceste inițiative au întotdeauna anumite caracteristici:

• nu sunt niciodată bazate pe o analiză a unei probleme specifice, ci pe conceptul că „cineva” trebuie să facă „ceva”;
• deși Comisia finanțează și uneori chiar inițiază și coordonează astfel de proiecte, nu își asumă niciodată responsabilitatea pentru rezultatele lor;
• deși Comisia nu își asumă responsabilitatea pentru rezultatele proiectelor, nu are nicio ezitare în a solicita implementarea unor măsuri „voluntare”, de către industrie, sub amenințarea unei publicități negative sau a legiferării (sau ambele), în cazul în care dorințele sale nu sunt respectate.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.21

În data de 2 noiembrie 2012, EDRi a transmis comisarului european Cecilia Malmström o scrisoare privind contradicția juridică referitoare la blocarea site-urilor web, arătând că este necesară soluționarea acestei probleme pentru ca statele membre UE să respecte prevederile Cartei drepturilor fundamentale a UE.

Stimată Doamnă Comisar Malmström

După cum știți, statele membre pot decide să blocheze accesul la site-uri web conținând materiale cu abuzuri asupra copiilor, în conformitate cu Directiva privind combaterea pornografiei infantile și abuzului sexual și exploatării sexuale a copiilor.

Deși susținem lupta împotriva acestor infracțiuni, sistemul juridic al Uniunii Europene este clar în ceea ce privește faptul că activitățile de natură infracțională trebuie abordate într-un cadru care respectă statul de drept și drepturile fundamentale. Acest principiu este reflectat în art.52 al Cartei drepturilor fundamentale a UE, care prevede:

 “1. Orice limitare a exercitării drepturilor și libertăților recunoscute prin această Cartă trebuie să fie prevăzută prin lege și să respecte esența acestor drepturi și libertăți. (…)”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.14

Vorbeam într-un articol anterior despre proiectele prin care Comisia Europeană își propune să oblige industria să introducă măsuri voluntare de filtrare a conținutului încărcat pe Internet. Având în vedere decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Scarlet/Sabam , o astfel de filtrare ar constitui o restricționare a drepturilor fundamentale, și, în cazul în care ar fi proporțională, ar avea nevoie de o bază legală pentru a fi în conformitate cu Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din fericire, aparenta dorință a Comisiei Europene de a ignora măsurile legale de protecție pare să se confrunte cu o tot mai puternică opoziție. Comisia pentru libertăți civile din Parlamentul European a adoptat un aviz privind “Protecția copiilor în spațiul digital”. În contextul acestui aviz, un text de compromis a fost adoptat cu susținerea tuturor grupurilor politice. Făcând referire la acțiunile întreprinse de către industrie, parlamentarii europeni au subliniat faptul că “orice astfel de măsură trebuie să respecte în întregime statul de drept, să ia în considerare drepturile utilizatorilor finali și să fie în conformitate cu procedurile legale și judiciare existente, precum și cu prevederile Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.9

Cum este posibil ca o industrie sau un sector dintr-o industrie să fie de acord, “voluntar”, să-şi pedepsească clienţii şi să restricţioneze libertatea de exprimare? Unul dintre cele mai interesante şi mai evocatoare exemple de astfel de cazuri este cel al “dialogului public-privat privind lupta împotriva activităţilor ilegale din mediul online”.

În noiembrie 2009, Directoratul General pentru Justiţie, Libertate şi Securitate al Comisiei Europene(ale cărui responsabilităţi au fost preluate, în noua Comisie, de către Directoratul General pentru Afaceri Interne) a invitat o serie de companii Internet (dar nu şi societatea civilă) la o discuţie despre problema conţinutului online ilegal, cu referire în principal la abuzuri asupra copiilor, terorism şi rasism/xenofobie. În cadrul respectivei întâlniri nu a fost identificată nicio problemă care ar necesita o atenţie deosebită, dar au fost prezentate câteva soluţii deja utilizate în lupta împotriva acestui tip de conţinut.

Comisia Europeană şi-a luat angajamentul de a pregăti o propunere de recomandări care să stea la baza unor discuţii ulterioare. Textul acestei propuneri urma să reprezinte maniera în care Comisia a înţeles poziţia industriei, şi nu o propunere propriu-zisă a Comisiei. Ca urmare, documentul nu trebuia să urmeze procedurile interne de avizare din cadrul Comisiei, şi, nefiind o propunere legislativă, nici să fie supus dezbaterii Consiliului Uniunii Europene şi Parlamentului European.