ratificare

Conform Constituției României și Legii nr.590/2003, tratatele internaționale la nivel de stat, cum este și ACTA, se supun Parlamentului spre ratificare. Ratificarea este “modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament”. Altfel spus, simpla semnare a unui tratat la nivel de stat nu înseamnă și intrarea sa în vigoare, fiind necesară și aprobarea Parlamentului.

Procedura de ratificare

1. Guvernul

Guvernul trimite proiectul de lege pentru ratificarea tratatului către Camera Deputaților. De multe ori aceasta este o procedură formală, iar textul de lege are, de obicei, un singur articol (a se vedea, spre exemplu, detaliile privind proiectul de Lege privind ratificarea Actelor Finale ale Conferinței Mondiale pentru Radiocomunicații din cadrul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, semnate la Geneva la 16 noiembrie 2007).

Guvernul a precizat, în 30.01.2012, că ”acordul ACTA va fi introdus în dezbatere publică înainte ca acesta să fie discutat în Parlamentul României.” Cu toate acestea, este neclar ce se mai poate dezbate pe un tratat deja agreat de mai mulți parteneri internaționali, pentru că modificarea lui doar la cererea României este improbabilă.

Tot Guvernul precizează: "trebuie ca Parlamentul European să-și dea avizul conform, acest lucru estimăm că se va întâmpla undeva în vară, după aceea vor începe și procedurile de ratificare a acestui acord în parlamentele naționale." De fapt, Parlamentul European va trebui să ratifice ACTA, însă doar cu privire la aspectele care fac obiectului acquis-ului comunitar. Dispozițiile cu privire la aspectele penale pot fi adoptate doar de parlamentele naționale.

1.         De ce se dezbate ACTA în Parlamentul European?

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(art.218) stabilește procedurile prin care sunt semnate și încheiate acordurile dintre Uniunea Europeană și țări terțe. Astfel, după finalizarea negocierilor asupra unui acord, Consiliul adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului respectiv (în cazul ACTA, decizia Consiliului privind semnarea ACTAa fost luată în decembrie 2011). Pentru ca acordul să intre în vigoare, el trebuie să fie ratificatde către Consiliu, după aprobarea Parlamentului European. Altfel spus, simpla semnare a unui acord nu înseamnă și intrarea sa în vigoare.

În momentul de față, Parlamentul European are sarcina de a discuta și decide dacă își dă acordul pentru ratificarea ACTA.

2.         Cum se discută ACTA în Parlamentul European?

În 24 iunie 2011, Comisia Europeană a publicat o propunere de Decizie a Consiliului privind încheierea ACTA.Această propunere (care include și textul acordului) urmează să fie analizată la nivelul Parlamentului European.

Conform procedurilor din cadrul Parlamentului European, ACTA va fi dezbătut și votat întâi la nivelul comisiilor parlamentare, urmând ca discuțiile și votul final în plenul Parlamentului să aibă loc ulterior.

Având în vedere recenta semnare a Acordului ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) şi lansarea procesului de ratificare de către părţile semnatare (printre care şi Uniunea Europeană), AccessNow.org, EDRi şi TACD au realizat o broşură ("De ce este ACTA un acord controversal?") adresată decidenţilor politici europeni şi menită să le ofere acestora informaţii succinte despre problemele acestui Acord şi despre motivele care sta la baza opoziţiei largi faţă de adoptarea sa.

În broşură se subliniază faptul că modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică. Dacă va fi ratificat, ACTA va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

În acest context, autorii broşurii îi încurajează pe decidenţii politici europeni să ia în considerare implicaţiile ACTA atât la nivel naţional, în cadrul procesului de ratificare a acordului, cât şi înainte de exprimarea votului final asupra Acordului la nivelul Uniunii Europene. Totodată, în absenţa unor garanţii şi clarificări suficiente din partea Comisiei Europene şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, i se solicită Parlamentului European să voteze “împotriva” ACTA în cadrul viitoarei proceduri de ratificare.

Broşura, care a fost deja transmisă membrilor Parlamentului European, a fost tradusă şi în limba română (vezi şi formatul pentru tipărire).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.20

ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un acord multilateral care propune o serie de standarde internaţionale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acordul, negociat de către un număr redus de ţări (Australia, Canada, Japonia, Coreea, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Elveţia, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană), în coordonare cu anumite segmente ale industriei, este controversat atât din punct de vedere al procesului de elaborare, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul său.

ACTA conţine o serie de prevederi care aduc atingere dreptului la viaţă privată, libertăţii de exprimare şi accesului la cultură. Acordul impune obligaţii referitoare la monitorizarea conţinutului online de către terţe părţi, cum ar fi intermediarii Internet, lăsând reglementarea libertăţii de exprimare în mâinile companiilor private. Astfel,  furnizorii de Internet ar fi obligaţi să desfăşoare activităţi de supraveghere la nivelul reţelelor proprii şi să pună la dispoziţia deţinătorilor drepturilor de proprietate intelectuală datele personale ale  presupuşilor infractori.  Totodată, implementarea ACTA poate împiedica utilizarea patrimoniului cultural al societăţii, întrucât sporeşte sancţiunile şi riscurile de natură penală pentru utilizarea operelor ai căror proprietari sau deţinători de drepturi de autor sunt dificil sau imposibil de identificat sau localizat (aşa numitele opere orfane).

După o serie de negocieri opace şi nedemocratice, şi după semnarea sa oficială, la 1 octombrie 2011, ACTA ajunge în Parlamentul European. Procesul de ratificare a acordului la nivel european, care presupune aprobarea sa în cele 27 de parlamente naţionale şi în Parlamentul European, se anunţă a fi unul îndelungat.