principii

Securitatea informatică este o problemă care ne privește pe toți. De aceea ApTI lansează astăzi, 9 februarie 2016, o scrisoare deschisă ce listează 5 dintre principiile majore care ar trebui să stea la baza reglementării domeniului securității cibernetice.

Între 15-19 septembrie, în săptămâna dinaintea primului an de aniversare a adoptării celor 13 principii necesare și proporționale, Asociația pentru Tehnologie și Internet și coaliția din spatele celor 13 principii vor fi implicate în realizarea unei săptămâni de informare pentru a explica câteva dintre cele 13 principii pentru reforma legislației privind supravegherea.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 12.4

Comisia Europeană a dat publicității, în 12 februarie, o Comunicare destul de consistentă privind guvernanța globală a Internetului. Unele dintre politicile promovate la nivel global de către Comisia Europeană sunt, într-adevăr, excelente – apărarea și promovarea drepturilor fundamentale și valorilor democratice, structuri de guvernantă multi-participative (multi-stakeholder), reguli clare care respectă drepturi și valori și o rețea unică nefragmentată etc.

Comisia are dreptate să promoveze această abordare și aceste valori. Dar cine va asculta, în contextul în care Comisia însăși nu reușește să respecte aceste principii?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

O coaliție de organizații internaționale – printre care și EDRi – solicită instituțiilor ONU și ale Uniunii Europene să evalueze gradul în care legislațiile naționale și internaționale privind supravegherea sunt în conformitate cu obligațiile internaționale în materie de drepturile omului.

În acest sens, a fost elaborat un set de principii internaționale împotriva supravegherii necontrolate. Cele 13 principii stabilesc pentru prima dată un cadru pentru evaluarea practicilor de supraveghere în contextul obligațiilor internaționale privind drepturile omului.

Un grup de organizații ale societății civile a prezentat oficial cele 13 principii în data de 20 septembrie 2013, la Geneva, în cadrul unui eveniment organizat de către Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului și Frank LaRue, Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Exprimare, în contextul celei de-a 24-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului. Evenimentul a fost găzduit de către Misiunile Permanente ale Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei.

Navi Pillay a declarat, în cadrul acestui eveniment, că „progresele tehnologice reprezintă instrumente puternice pentru democrație, întrucât oferă tuturor posibilitatea de a participa în societate, dar utilizarea tot mai frecventă a tehnicilor de data mining de către agențiile de informații tinde să conducă la dispariția graniței dintre supravegherea legitimă și supravegherea arbitrară în masă.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.15

În contextual actual, este necesară o actualizare a modului în care înțelegem legislația privind drepturile omului, astfel încât să reflecte tehnologiile și tehnicile moderne de supraveghere. Nimic nu poate demonstra mai bine urgența acestei situații decât recentele dezvăluiri care au confirmat supravegherea în masă a indivizilor nevinovați din întreaga lume.

Pentru a atinge acest obiectiv, au fost elaborate Principiile internaționale privind aplicarea drepturilor omului în cazul supravegherii comunicațiilor. Principiile articulează ceea ce legislația internațională privind drepturile omului – care este obligatorie pentru fiecare stat din lume – impune guvernelor în era digitală. Ele reflectă, totodată, un consens global tot mai larg asupra faptului că tehnicile moderne de supraveghere au mers prea departe și trebuie să fie moderate. Aceste principii oferă oamenilor din întreaga lume o serie de puncte de referință pe care să le poată folosi pentru a evalua propriile sisteme legale și pentru a promova schimbarea acestora.

Principiile sunt rezultatul a mai mult de un an de consultări între societatea civilă și experți în tehnologie și în domeniul vieții private și au fost deja semnate de peste o sută de organizații din întreaga lume. Procesul a fost coordonat de către Privacy International, Access și Electronic Frontier Foundation.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.9

În această perioadă are loc în Sunnyvale, California, o întâlnire a grupului de lucru creat în cadrul World Wide Web Consortium (W3C) pentru a lucra asupra standardului Do Not Track (DNT). Acest grup de lucru încearcă să elaboreze un mecanism care să le permită utilizatorilor să își exprime preferințele referitoare la monitorizarea modului în care utilizează Internetul, în diferite contexte. Deși activitatea grupului a început în septembrie 2011, nu s-au înregistrat progrese semnificative până în prezent, deși unii participanți au depus eforturi considerabile pentru a răspunde nevoilor de date, aparent nelimitate, ale platformelor de publicitate. Rezultatele obținute generează o încredere scăzută în posibilitatea ca acest proces multilateral să conducă la un consens asupra unui standard minim acceptabil pentru viața privată a utilizatorilor. Există mai degrabă teama că acest proces va rezulta într-o cursă a înarmărilor contra-productivă, care nu va putea decât să reducă utilitatea world wide web-ului. Contrar a ceea ce cred mulți dintre actorii implicați în procesul legislativ aferent Propunerii de regulament UE privind protecția datelor, acest grup de lucru nu este un bun exemplu de auto-reglementare a industriei.

Există o serie de principii de bază minime pentru protecția datelor care trebuie să fie îndeplinite pentru a preveni transformarea acestui proces de elaborare a standardului DNT într-o farsă:

1. Minimizarea datelor

După cum arată lucrurile acum, acest principiu este susținut la nivel declarativ, dar, în esență, documentele actuale par să fie mai degrabă orientate spre justificarea cât mai multor colectări de date. În special secțiunile referitoare la conformitatea browserelor par să fie orientate către ideea că ar trebui să fie posibilă oferirea de pretexte pentru a ignora absența consimțământului pentru monitorizare. Mai mult, există o tendință îngrijorătoare de a confunda pseudoanonimizarea cu anonimizarea.