Opinia Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la reținerea datelor

  • Posted on: 1 December 2011
  • By: Redacția ApTI

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene şi-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden (cauza nr. C-461/2010). Întrebarea la care Curtea de Justiție a fost solicitată să răspundă a fost dacă Directiva privind reținerea datelor și/sau articolele 3,4,5 și 11 ale Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice împiedică statele membre să permită emiterea de ordine judecătorești, în cadrul unor proceduri judiciare civile, care să oblige furnizorii de servicii de Internet să furnizeze deținătorilor de drepturi de autor informații despre abonații despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală, conform art.8 al Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. După cum este formulată, întrebarea pare să încerce să ofere, parțial, și răspunsul căutat, prin aceea că se solicită în mod explicit acceptarea presupunerii că măsura este proporțională și că au fost aduse dovezi care să demonstreze existența unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

În răspunsul său, Avocatul General arată că nu există nicio prevedere în Directiva privind reținerea datelor sau în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice care să împiedice autoritățile naționale să impună o măsură prin care să se solicite utilizarea datelor reținute pentru identificarea indivizilor, în scopul aplicării prevederilor Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Totuși, aceste informații trebuie să fie reținute cu scopul de a putea fi puse la dispoziția deținătorilor drepturilor de proprietate intelectuală, conform prevederilor legale naționale și cu respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Avocatul General își fundamentează opinia pe două elemente. În primul rând, în ceea ce privește Directiva privind reținerea datelor, se explică faptul că aceasta nu este relevantă în contextul cazului analizat.

Însă opiniile sale asupra Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice sunt foarte interesante și, în același timp, dificil de înțeles. În analiza Avocatului General se explică faptul că statele membre pot impune măsuri de reținere a datelor pentru scopuri care sunt în afara cadrului legal stabilit prin directive. Această analiză a fost confirmată și de Comisia Europeană în cadrul unei declarații publicate la momentul adoptării Directivei. Conform explicațiilor Comisiei Europene, “prezenta Directivă, bazată pe art.95 al Tratatului, nu poate să conțină prevederi substanțiale referitoare la măsuri de natură judiciară. Nu trebuie să interzică și nici să aprobe măsuri pe care statele membre le pot considera necesare.” 

Articolul 15 al Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice explică faptul că o astfel de încălcare a dreptului fundamental la viață privată trebuie să fie justificată în mod adecvat; orice astfel de măsură trebuie să fie, așadar, “necesară, adecvată și proporțională într-o societate democratică și poate fi adoptată numai dacă acest lucru se impune pentru protejarea securității naționale, apărării și ordinii publice, pentru prevenirea, cercetarea, descoperirea și urmărirea infracțiunilor penale sau cazurilor de utilizare neautorizata a sistemelor de comunicații electronice, așa cum se prevede la art.13(1) al Directivei 95/46/CE”. Totuși, Avocatul General explicitează faptul că restricțiile prevăzute la art.15.1 din Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice trebuie să fie respectate pentru ca orice stocare a datelor să fie legală.

Avocatul General nu face niciun efort să explice de ce o astfel de măsură ar fi sau ar putea fi “necesară” și proporțională. Acest lucru este suprinzător, având în vedere singura poziție exprimată până în prezent cu privire la reținerea datelor unor persoane nevinovate, fără să existe suspiciuni cu privire la săvârșirea de infracțiuni – cazul Telefonica/Promusicae. În acest caz, Avocatul General a arătat că “(i)poate fi pusă la îndoială compatibilitatea dintre măsurile de stocare a datelor de trafic pentru toți utilizatorii, fără să existe vreo suspiciune concretă, și drepturile fundamentale”. Cum s-a ajuns de la o situație în care, înainte de adoptarea Cartei drepturilor fundamentale, Avocatul General spunea că legalitatea reținerii datelor, per se, este discutabilă, la o poziție în care, după adoptarea Cartei, Avocatul General consideră că reținerea datelor este permisibilă pentru protejarea unor interese comerciale înguste, ignorând faptul că implementarea reținerii datelor a fost condiţionată în mod explicit de lupta împotriva “infracțiunilor grave”? Poate că răspunsul se regăseşte în modul în care a fost formulată întrebarea adresată Curții, pronind de la presupunerea, destul de dubioasă, că măsura impusă este “proporțională”.

Deși este ignorată acea parte a cazului Telefonica/Promusicae în care se subliniază faptul că reținerea datelor reprezintă un pericol grav la adresa drepturilor fundamentale, probabil cea mai ciudată interpretare din opinia Avocatului general este aceea care se bazează pe analiza din respectivul caz. Avocatul General explică faptul că în implementarea directivelor pe plan național trebuie să se respecte un echilibru între diferite drepturi fundamentale. Afirmația este ciudată, întrucât cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden nu vizează transpunerea directivelor europene în legislația națională, ci ridică întrebarea dacă legislația relevantă interzice aplicarea reținerii datelor pentru situații noi, suplimentare și neprevăzute.

Pornind de la această bază legală îndoielnică, Avocatul General pune semnul de egalitate între drepturile de proprietate privată asociate unor interese comerciale și drepturile cetățenilor, în întregime. Deși, în termeni abstracți, această interpretare este corectă, Avocatul nu reușește să abordeze faptul că, în termeni specifici, nu este adecvat să se considere că interesele comerciale au aceeași valoare ca viața privată a întregii societăți. Această poziție a fost, din fericire, deja contrazisă de către Curte prin recenta decizie referitoare la cazul Scarlet/Sabam, arătându-se că “protecția dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totuși, nu rezultă nicidecum din cuprinsul acestei dispoziții, nici din jurisprudența Curții că un astfel de drept ar fi intangibil și că, prin urmare, protecția sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut.”

Însă concluzia finală la care ajunge Avocatul General este probabil singura posibilă, având în vedere modul în care întrebarea adresată Curții a fost formulată. Presupunând faptul că orice astfel de măsură este proporțională și că încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o infracțiune penală, nu există  nicio prevedere în directivele menționate care să împiedice statele membre să introducă o nouă lege prin care să se solicite reținerea datelor în scopul aplicării prevederilor legale referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, atât timp cât sunt respectate condițiile minime stabilite în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice.

Să sperăm că, totuși, Curtea va aborda cu atenție chestiunea necesității și proporționalității și nu va accepta pur și simplu presupusa respectare a proporționalității, așa cum aceasta este sugerată în întrebarea care i-a fost adresată. Dacă va face acest lucru, rezultatul ar trebui să fie complet diferit, după cum Avocatul General Kokott a arătat deja în cazul Telefonica/Promusicae.

Articol de Joe McNamee

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0  

Ce părere ai?

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.