Guvern

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.16

Au existat în ultima vreme o serie de controverse legate de propuneri ale unor state precum Rusia și China privind extinderea controlului Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT)  asupra Internetului.

În momentul de față, resurse cheie ale Internetului, precum adresele IP și numele de domenii  sunt administrate de către ICANN (corporație non-profit localizată în SUA, care îndeplinește funcțiile IANA) și de către agenții naționale și regionale. UIT are și o serie de atribuții referitoare la gestionare Internetului, precum promovarea IPv6 și coordonarea eforturilor internaționale în domeniul securității informatice. Regulamentele UIT privind telecomunicațiile internaționale, care datează din 1988 (așadar, dinainte de apariția world wide web) sunt în curs de revizuire și unii dintre membrii organizației au înaintat propuneri în acest sens. Premierul rus Vladimir Putin a declarat în cadrul unei întâlniri cu secretarul general al UIT Hamadoun Toure: “Vă suntem recunoscători pentru ideile care au fost propuse spre discuție. Una dintre acesea vizează stabilirea unui control internațional asupra Internetului, prin utilizarea capacităților de monitorizare și supraveghere ale UIT.”

În septembrie 2011, state precum China, Rusia, Tajikistan și Uzbekistan, au transmis Adunării Generale a ONU o propunere privind un “cod de conduită internațional privind securitatea informatică, în scopul stabilirii unor norme și reguli internaționale care să standardizeze acțiunile statelor în ceea ce privește spațiul cibernetic.”

În decembrie 2012, în Dubai, statele membre UIT vor discuta, printre altele, despre includerea Internetului în cadrul de reglementare al UIT. Deși acțiunile premergătoare întâlnirii sunt ținute secret, WCITleaks.org a dezvăluit o serie de propuneri referitoare la sporirea controlului UIT.

Propunere legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, înregistrată spre dezbatere la Senat la începutul lunii noiembrie 2011, a primit, în data de 16 decembrie 2011, un "punct de vedere" de la Guvern. De regulă, punctele de vedere formulate de către Guvern cu privire la o propunere legislativă sunt fie favorabile (Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative), fie nefavorabile (Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative).

În documentul transmis Senatului, Guvernul arată că există un "conflict de norme juridice": pe de o parte, obligaţia României de a transpune în legislaţia naţională Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor, şi, pe de altă parte, necesitatea respectării cerinţelor formulate în decizia Curţii Constituţionale a României din octombrie 2009 (prin care Legea nr.298/2009 privind reţinerea datelor a fost declarată neconstituţională).

În faţa acestei situaţii, Guvernul alege să nu îşi asume niciun punct de vedere, considerând că "Parlamentul este singurul în măsură să se pronunţe asupra adoptării" propunerii legislative.

Situaţia este cel puţin interesantă, dacă luăm în calcul şi faptul că textul actualei propuneri legislative privind reţinerea datelor a fost iniţial promovat ca proiect de lege iniţiat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (şi suspus consultării publice de către acesta).