propunere legislativă

În România, protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe este reglementată prin Legea nr.8/1996, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări și completări., impuse, de cele mai multe ori, de rațiuni legate de necesitatea asigurării conformității cu reglementările europene în domeniu.

Continuând seria acestor amendări sucessive, o nouă propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.8/1196 a fost depusă în Parlament, fiind înregistrată spre dezbatere la Senat în data de 15 februarie 2012 (cu nr.B44/2012).

Propunerea legislativă (care nu a intrat încă în procedură de dezbatere parlamentară, fiind transmisă Guvernului pentru un punct de vedere) preia o foarte mare parte din prevederile unui proiect de lege similar propus în anul 2010 de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (dar se pare abandonat între timp) și vizează o serie de aspecte precum (dupa cum sunt mentionate in adresa initiatorului):

• comunicarea publică, în scop ambiental, a operelor muzicale: se propune ca faptele de comunicare publică în scop ambiental a operelor muzicale, fără autorizare, să fie considerate contravenții, și nu infracțiuni, așa cum este cazul în prezent);
• copia privată - remunerațiile compensatorii care trebuie plătite pentru aparatele prin intermediul cărora se pot realiza copii: se propune extinderea obligației de plată a acestor remunerații pentru aparatele care permit realizare de copii și nu doar pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, așa cum prevede legislația în vigoare;
• operele orfane: se propune crearea unui registru național al operelor orfane;
• înlocuirea sintagmei “în scop comercial “cu sintagma “la scară comercială” și definirea acesteia din urmă ca fiind “activitatea întreprinsă în scopul obținerii unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ceea ce exclude în mod normal activitatea consumatorilor finali care acționează cu bună credință”.

Propunere legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, înregistrată spre dezbatere la Senat la începutul lunii noiembrie 2011, a primit, în data de 16 decembrie 2011, un "punct de vedere" de la Guvern. De regulă, punctele de vedere formulate de către Guvern cu privire la o propunere legislativă sunt fie favorabile (Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative), fie nefavorabile (Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative).

În documentul transmis Senatului, Guvernul arată că există un "conflict de norme juridice": pe de o parte, obligaţia României de a transpune în legislaţia naţională Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor, şi, pe de altă parte, necesitatea respectării cerinţelor formulate în decizia Curţii Constituţionale a României din octombrie 2009 (prin care Legea nr.298/2009 privind reţinerea datelor a fost declarată neconstituţională).

În faţa acestei situaţii, Guvernul alege să nu îşi asume niciun punct de vedere, considerând că "Parlamentul este singurul în măsură să se pronunţe asupra adoptării" propunerii legislative.

Situaţia este cel puţin interesantă, dacă luăm în calcul şi faptul că textul actualei propuneri legislative privind reţinerea datelor a fost iniţial promovat ca proiect de lege iniţiat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (şi suspus consultării publice de către acesta).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.13

O vastă majoritate în Camera Reprezentanţilor din Parlamentul olandez a votat, în 22 iunie, în favoarea unei propuneri legislative menite să asigure păstrarea unui Internet deschis în Olanda. Conform acestei propuneri, furnizorilor de acces la Internet li se interzice să restricţioneze accesul utilizatorilor la anumite servicii sau să îi taxeze pentru un astfel de acces. În plus, o serie de alte prevederi au fost incluse pentru a îi proteja pe utilizatori faţă de posibilele acţiuni de deconectare sau de interceptare a comunicaţiilor care ar putea fi întreprinse de către furnizori. Olanda este prima ţară din Europa care discută, la nivelul Parlamentului, despre introducerea unor prevederi legale referitoare la neutralitatea Internetului.