furnizori

Ce este neutralitatea netului și care este impactul asupra utilizatorilor de Internet din lume și din România?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.5

HADOPI, autoritatea franceză anti-piraterie, a publicat un raport privind modalitățile de luptă împotriva distribuirii și descărcării ilegale de materiale protejate prin drept de autor.

Aceasta este, probabil, o încercare a autorității de a-și asigura viitorul, având în vedere faptul că, de la înființarea sa în 2009, nu a demonstrat încă eficiența sistemului de „trei lovituri”, în ceea ce privește veniturile industriei culturale, iar funcționarea sa a costat deja Franța zeci de milioane de euro.

„Unele site-uri Internet, servicii de distribuire (streaming) și site-uri de descărcare directă sunt specializate în exploatarea masivă a conținutului ilegal, din care fac profit în propriul beneficiu. Raportul, care ilustrează starea ecosistemului de distribuire și descărcare directă ilegală, explorează diferite modalități de luptă împotriva exploatării masive a conținutului ilegal”, se arată în raportul elaborat de Mireille Imbert-Quaretta, președinte al Comisiei pentru Protecția Drepturilor (Commission de Protection des Droits).

HADOPI sugerează că s-ar putea baza mai mult pe ISP-iști, motoare de căutare, agenții de publicitate, furnizori de soluții de plată, precum și companii de găzduire, cărora li s-ar putea cere să implementeze tehnologii de filtrare și de recunoaștere a conținutului, utilizând tehnici de „amprentare” furnizate de către deținătorii de drepturi. Aceste sisteme pot să elimine automat conținutul considerat ilegal, prin identificarea „amprentei” digitale, sau să restricționeze accesul utilizatorilor, în funcție de locație.

Neelie Kroes, comisarul european responsabil pentru politici referitoare la Internet, a publicat recent un articol în ziarul francez Liberation, în care afirma că, deși este în favoarea unui Internet deschis și a posibilității de alegere, care ar trebui protejate, iar „consumatorii ar trebui să aibă fie liberi să facă propriile alegeri cu privire la abonamentele la Internet”, acest lucru „nu îi împiedică pe consumatori să opteze pentru oferte diferențiate, care implică acces limitat la Internet, pentru un preț care ar putea fi mai mic.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.14

Curtea de Justiţiea Uniunii Europene a decis, în 12 iulie, cu privire la răspunderea platformelor de comerţ electronic pentru încălcarea, de către utilizatorii lor, a drepturilor de proprietate intelectuală (în cazul mărcilor comerciale), precum şi la aria de cuprindere a sferei de protecţie pentru furnizorii de servicii de hosting, prevăzută în Directiva privind comerţul electronic. Decizia a fost luată cu privire la cazul L’Oreal vs eBay judecat în Marea Britanie. Curtea  a decis că sfera de protecţie pentru furnizorii de servicii de găzduire se aplică doar în cazurile în care prelucrarea datelor aparţinând unor terţi este o procedură tehnică şi automată, şi, în acelaşi timp, pasivă şi neutră. În opinia Curţii, un site de comerţ electronic nu este suficient de “pasiv” dacă “furnizează servicii de asistenţă care includ optimizarea modului de prezentare a ofertelor de vânzare sau promovarea lor”. Deşi răspunderea eBay va trebui să fie stabilită de către instanţa judecătorească responsabilă din Marea Britanie, răspunsul oferit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă o victorie pentru susţinătorii unei aplicării mai riguroase a prevederilor legale privind drepturile de proprietate intelectuală în mediul online.

Acţiunea legală intentată de către L’Oreal nu se referă doar la vânzarea, prin intermediul eBay, de produse contrafăcute, sub marca L’Oreal. Scopul general al acţiunii este de a preveni utilizarea mărcii sale comerciale pe eBay pentru vânzarea propriilor produse fără acordul său. În acest context, Curtea este de acord cu L’Oreal cu privire la faptul că legislaţia europeană interzice vânzarea de către terţi, fără permisiune, de mostre de produse prin intermediul unei platforme de comerţ electronic.

Articol preluat din Newsletterul EDRi 9.7 

Multe dintre politicile referitoare la auto-reglementare în contextul luptei împotriva conţinutului online ilegal pornesc de la ideea că orice contribuţie a industriei în acest domeniu este automat un lucru bun. Se presupune astfel că, oricât de neplăcută este implicarea companiilor private în reglementarea mediului digital şi aplicarea prevederilor legale relevante acestui mediu, este bine că „cineva” face „ceva”. Realitatea este, însă, complet diferită.