Comisia Europeană

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.22

În Septembrie 2011, European Digital Rights şi alte 37 de ONG-uri (printre care şi ApTI) au transmis Comisiei Europene o scrisoare detaliată cu privire la stadiul actual al procesului de evaluare a Directivei privind reţinerea datelor – studiul de impact. Scopul scrisorii a fost acela de a oferi informaţii care să poată fi folosite de către Comisia Europeană în cadrul procesului de evaluare. În răspunsul său, Comisia admite faptul că Directiva are o serie de probleme. Fără a oferi detalii, Comisarul Malmström a răspuns că perioadele maxime de reţinere a datelor trebuie reduse şi a precizat că textul Directivei trebuie îmbunătăţit pentru a i se da mai multă claritate. Comisarul a fost de acord cu faptul că este necesară o evaluare a modului în care este respectată metodologia detaliată în “lista de verificare a drepturilor fundamentale”  şi a admis că rambursarea costurilor suportate de către furnizori reprezintă o modalitate de minimalizare a accesului la datele de trafic reţinute.

Comisarul promite îmbunătăţiri ale textului Directivei, care să rezolve două probleme: durata maximă a perioadei de reţinere a datelor şi lipsa de claritate (şi, implicit, de predicitibilitate) a Directivei. Totuşi, admiterea existenţei acestor două probleme implică şi o acceptare a faptului că există îndoieli cu privire la conformitatea actualei Directivei cu prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.17

Directoratul General pentru Societate Informaţională şi Media din cadrul Comisiei Europene a elaborat recent o serie de şase documente de politică menite să extindă controlul guvernamental asupra Internetului.

Aceste politici au în vedere măsuri care includ: controlul guvernamental asupra numelor de domenii care pot fi înregistrate, dreptul de veto al guvernelor asupra noilor nume de domenii, modificări structurale semnificative la nivelul ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), introducerea obligaţiei ca organizaţia să respecte avizele formulate de către guverne (cu excepţia cazurilor în care se consideră că acestea sunt ilegale sau afectează stabilitatea Internetului) şi crearea a două organisme care să supravegheze procesele decizionale şi politicile financiare ale ICANN.

Măsurile propuse le-ar oferi guvernelor un control de facto asupra sistemului de nume de domenii al Internetului, punând astfel capăt abordării autonome şi independente a sistemului. Aceste noi sugestii par a fi o consecinţă logică a poziţiilor exprimate de către şeful Directoratului pentru Audiovizual, Media şi Internet – Gerard de Graaf – în cadrul întâlnirii ICANN din Singapore, iunie 2011.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

La sfârşitul anului 2010, atunci când problema blocării era încă discutată la nivelul Parlamentului European, Comisia Europeană a decis să investească  alţi 324 059 euro pentru proiectul COSPOL Internet Related Child Abuse (CIRCAMP), ignorând complet orice posibil rezultat al procesului democratic aflat în derulare cu privire la această problemă. Scopul proiectului CIRCAMP este de a “milita” pentru promovarea şi implementarea de măsuri de blocarea pe Internet în Uniunea Europeană, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

CIRCAMP promovează utilizarea blocarii la nivelul domeniilor (spre exemplu, blocarea întregului domeniu yahoo.com, în loc de blocarea yahoo.com/paginapersonală). O astfel de abordare reprezintă un pericol tot mai mare pentru site-urile legale, “nevinovate”, având în vedere tendinţa “infractorilor de a exploata tot mai des servicii de găzduire legitime pentru a publica imagini” , aşa cum se arată într-un raport al Internet Watch Foundation.

Blocarea inevitabilă a materialului legal ca urmare a unei astfel de abordări primitive este promovată pe site-ul web al CIRCAMP ca aspect pozitiv , explicându-se faptul că “dacă un deţinător de nume de domeniu plasează, accidental sau intenţionat, material reprezentând abuzuri asupra copiilor pe domeniul său, iar acesta este blocat de către poliţie, măsura de blocare nu va fi ridicată până când materialul respectiv nu va fi îndepărtat. Considerăm că o astfel de măsură  va motiva furnizorii de conţinut online să depună eforturi pentru a evita prezenţa în sistemele/serviciile pe care le furnizează de materiale reprezentând abuzuri sexual asupra copiilor.”  Deşi o astfel de afirmaţie denotă o susţinere deschisă faţă de măsurile de blocare, Comisia, răspunzând unei întrebări parlamentare, a lăsat să se înţeleagă că nu are cunoştinţă despre activităţile proiectului pe care îl finanţează de ani buni şi a declarat că “proiectul CIRCAMP nu promovează un nivel specific de blocare.”

Comisia Europeană a organizat săptămâna trecută prima întâlnire dintr-o serie de consultări asupra Directivei privind reţinerea datelor. La această întâlnire au participat atât societatea civilă, cât şi reprezentanţi ai industriei şi o firmă de lobby. 

Scopul iniţial al întâlnirii a fost acela de a se purta discuţii asupra detaliilor Directivei. Însă reprezentanţii societăţii civile au fost de părere că o discuţie coerentă asupra Directivei este imposibilă din moment ce statele membre nu au reuşit să ofere Comisiei informaţii credibile care să poată fi folosite în cadrul procesului decizional. Aşa cum se arată în Raportul de evaluare elaborat de către Comisie, nu există suficiente date de la statele membre care să arate că Directiva este “necesară” (aceasta fiind cerinţa minimă pentru ca Directiva să fie legală).

Participanţii la întâlnire au fost de părere că intenţiile Comisiei de a apăra Directiva folosind anecdote despre utilizarea datelor care ar fi fost reţinute chiar şi în absenţa Directivei vor submina întregul proces, inclusiv consultările.Participanţii au solicitat Comisiei să folosească doar acele informaţii de la statele membre care sunt referitoare la datele stocate în baza Directivei. Datele mai vechi ar trebui considerate “necesare” numai în măsura în care întârzierile în accesarea lor ar fi putut fi evitate printr-o mai bună cooperare poliţienească.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.9

Cum este posibil ca o industrie sau un sector dintr-o industrie să fie de acord, “voluntar”, să-şi pedepsească clienţii şi să restricţioneze libertatea de exprimare? Unul dintre cele mai interesante şi mai evocatoare exemple de astfel de cazuri este cel al “dialogului public-privat privind lupta împotriva activităţilor ilegale din mediul online”.

În noiembrie 2009, Directoratul General pentru Justiţie, Libertate şi Securitate al Comisiei Europene(ale cărui responsabilităţi au fost preluate, în noua Comisie, de către Directoratul General pentru Afaceri Interne) a invitat o serie de companii Internet (dar nu şi societatea civilă) la o discuţie despre problema conţinutului online ilegal, cu referire în principal la abuzuri asupra copiilor, terorism şi rasism/xenofobie. În cadrul respectivei întâlniri nu a fost identificată nicio problemă care ar necesita o atenţie deosebită, dar au fost prezentate câteva soluţii deja utilizate în lupta împotriva acestui tip de conţinut.

Comisia Europeană şi-a luat angajamentul de a pregăti o propunere de recomandări care să stea la baza unor discuţii ulterioare. Textul acestei propuneri urma să reprezinte maniera în care Comisia a înţeles poziţia industriei, şi nu o propunere propriu-zisă a Comisiei. Ca urmare, documentul nu trebuia să urmeze procedurile interne de avizare din cadrul Comisiei, şi, nefiind o propunere legislativă, nici să fie supus dezbaterii Consiliului Uniunii Europene şi Parlamentului European.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.8

În 19 aprilie 2011, Neelie Kroes, Comisarul european pentru Agenda Digitală, a prezentat Raportul Comisiei Europene privind neutralitatea Internetului. Raportul nu aduce nicio noutate, ci doar vine în susţinerea abordării „aşteaptă şi vezi” („wait and see”) deja prezentată în cadrul Summit-ului asupra neutralităţii Internetului din noiembrie anul trecut.

Raportul Comisiei confirmă tratamentul inegal aplicat traficului Internet, citând în acest sens rezultatele unui studiu realizat la începutul anului 2010 de către BEREC (Organismul Autorităţilor de Reglementare din domeniul Comunicaţiilor Electronice) în câteva state membre ale Uniunii Europene:

• limitarea vitezei traficului în cazul reţelelor peer-to-peer (punere în comun de fişiere) şi al aplicaţiilor destinate difuzării de fişiere video, de către anumiţi furnizori în Franţa, Grecia, Ungaria, Lituania, Polonia şi Marea Britanie; 
• blocarea sau taxarea suplimentară a furnizării de servicii VoIP (voce prin intermediul protocolului Internet) în reţelele mobile, de către anumiţi operatori de comunicaţii electronice mobile  din Austria, Germania, Italia, Olanda, Portugalia şi România.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.7

Directiva privind reţinerea datelor a fost adoptată în 2006 în circumstanţe controversate. Art.15 al Directivei obligă Comisia Europeană să transmită Parlamentului şi Consiliului, cel târziu la 15 septembrie 2010, un raport de evaluare a Directivei şi a impactului acesteia asupra operatorilor economici şi consumatorilor.