încălcare

Articol preluat din Newsletter-ul EDRI 11.24

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene a emis, în 12 decembrie, un punct de vedere asupra directivei europene care solicită furnizorilor europeni de telecomunicații să stocheze date privind toate comunicațiile electronice, pentru perioade cuprinse între șase luni și doi ani. Cazul a fost adus în fața Curții de către organizațiile Digital Rights Ireland și AKVorrat.at, în strânsă colaborare cu organizațiile austriece IfNf și VIBE.

Potrivit Avocatului General, Directiva este „în întregime încompatibilă cu articolul 52(1) al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”. Măsura reținerii datelor privind comunicațiile electronice nu este necesară și nu „răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de către Uniune”. În plus, articolul 6 al Directivei încalcă prevederile articolelor 7 și 51(1) ale Cartei.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.13

Încălcăm dreptul de autor atunci când folosim un browser Internet? Aceasta ar fi, pe scurt, întrebarea adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea Supremă din Marea Britanie. În cazul judecat de către Curtea Supremă (Public Relations Consultants Association v The Newspaper Licensing Agency Ltd & Ors) se pune problema dacă simpla vizualizare a unui material protejat prin drept de autor, pe un site web, prin intermediul unui browser Internet, reprezintă o încălcare a dreptului de autor.

Acesta este un alt caz privind dreptul de autor adus în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în care deținătorii de drepturi încearcă să restricționeze aplicarea excepțiilor și limitărilor dreptului de autor recunoscute în Directiva privind dreptul de autor din 2001.

Public Relations Consultant Association Ltd furnizează clienților un serviciu de monitorizare media, utilizând serviciile grupului Meltwater, al cărui software identifică în mod automat știri relevante. Cazul vizează un apel împotriva deciziei potrivit căreia clienții Asociației au nevoie de o licență pentru a vizualiza serviciul de monitorizare media.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că restricționarea accesului la Internet în afara unui cadru legal care să reglementeze restricția și care să ofere garanția unui control judiciar pentru prevenirea eventualelor abuzuri echivalează cu încălcarea libertății de exprimare.

Decizia a fost luată cu privire la următorul caz adus în fața Curții:

În iunie 2009, o instanță din Turcia a dispus blocarea unui site Internet al cărui autor a fost acuzat de insultarea memoriei lui Kemal Ataturk. Ordinul de blocare urma să fie aplicat de către Directoratul pentru Telecomunicații, care a solicitat instanței să extindă ordinul în vederea blocării accesului la site-urile Google, considerând că aceasta ar fi singura modalitatea tehnică posibilă pentru blocarea site-ului  ofensator, întrucât autorul acestuia locuia în afara țării. Solicitarea a fost acceptată, și, ca urmare a aplicării ordinului, a fost blocat accesul la toate celelalte site-uri găzduite de Google.

Curtea a arătat că Internetul a devenit unul dintre principalele mijloace de exercitare a dreptului la liberă exprimare și la informație, considerând că măsura dispusă reprezintă o ingerință a autorităților publice în dreptul la liberă exprimare. O astfel de ingerință constituie o încălcare a art.10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu excepția cazului în care măsura ar fi prevăzută prin lege, ar urmări unul sau mai multe scopuri legitime și al fi necesară într-o societate democratică. Atunci când s-a luat decizia blocării accesului la toate site-urile Google, instanța a luat în considerare doar opinia Directoratului pentru Telecomunicații, fără să analizeze posibilitatea luării unei măsuri mai puțin restrictive, care să conducă doar la blocarea site-ului ofensator. Instanța ar fi trebuit să ia în considerare faptul că decizia blocării accesului la toate site-urile Google ar face inaccesibile mari cantități de informații, afectând astfel drepturile utilizatorilor de Internet și având efecte colaterale semnificative.

Curtea a considerat că efectele măsurii impuse au fost arbitrare, iar controlul judiciar al blocării accesului a fost insuficient pentru a preveni abuzurile, fiind astfel vorba despre o încălcare a art.10 al Convenției.

Mai multe detalii:

• Comunicatul de presă al Curții (în limba engleză)
• Decizia Curții (în limba franceză) 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.2

1. Prin ACTA li se solicită statelor semnatare să impună reguli de tipul “trei lovituri” (“three strikes”)?

Statele care ratifică ACTA trebuie să încurajeze “cooperarea” între companii private în vederea aplicării prevederilor legale. Intenția este ca această cooperare să fie una extensivă, astfel că poate include și deconectarea utilizatorilor finali de la Internet, în baza unor decizii luate de cățre sectorul privat. Acest fapt este demonstrat într-un document al Parlamentului European (nota de subsol 6, pagina 4):

“Un exemplu de astfel de politică este încetarea, în circumstanțe adecvate, a furnizării de servicii către persoanele care încalcă în mod repetat drepturile de proprietate intelectuală, precum și închiderea conturilor pe care acest persoane le au în sistemul sau rețeaua furnizorului de servicii.”

2. Deci companiile nu sunt obligate să impună măsuri represive împotriva consumatorilor?

Companiile sunt amenințate cu sancțiuni penale în cazul în care obțin beneficii economice “indirecte” ca  urmare a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală sau dacă se consideră (posibil ca urmare a eșecului de a lua măsuri represive, spre exemplu) că au fost “complice” la acțiunile de  încălcare a respectivelor drepturi. În aceste condiții,, companiile pot să ia măsuri represive sau pot să își asume astfel de riscuri, dacă preferă.