reţinere date

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.12

În urmă cu şase ani, ca rezultat al presiunilor Marii Britanii, Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind reţinerea datelor. Scopul urmărit a fost armonizarea pieţei europene unice pentru telecomunicaţii, solicitându-se astfel operatorilor europeni să reţină date care să poată fi folosite pentru “investigarea, descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor grave”, inclusiv a terorismului. Statele membre au fost obligate să producă informaţii statistice despre utilizarea acestor date, un raport de evaluare fiind planificat pentru septembrie 2010.

Niciunul dintre componentele planului nu a fost însă realizat: raportul de evaluare pe care Comisia era obligată să îl prezinte în septembrie 2010 a fost publicat abia în martie 2011. In ciuda faptului că baza legală a Directivei este crearea unei “pieţe unice”, raportul conţine o listă lungă de exemple privind modul în care Directiva a eşuat în a armoniza piaţa unică – ajungând probabil până la punctul în care a creat noi bariere. Raportul arată, de asemenea, că anumite state membre nu au o definiţie a termenului “infracţiune gravă”, ceea ce înseamnă că măsurile de protecţie împotriva utilizării disporporţionate a datelor reţinute nu au o semnificaţie comun agreată. În plus, raportul ilustrează faptul că statele membre, cu mici excepţii, nu au reuşit să îndeplinească obligaţia stabilită prin Directivă: aceea de a furniza date statistice.

În contextul eşecului lamentabil al Directivei, comisarul Cecilia Malmström a luat singura decizie pe care o avea la dispoziţie. A decis să evalueze legislaţia, iar serviciile sale au finalizat de curând un “studiu de impact” în care sunt prezentate opţiunile politice pe care Comisia le are la dispoziţie. Pentru ca o nouă propunere să fie adoptată, ar fi necesară aprobarea majorităţii statelor membre şi a majorităţii membrilor Parlamentului European. Calculele matematice din spatele acestui proces transformă însă alegerea comisarului într-una extrem de dificilă din punct de vedere politic.

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR - CH), ApTI, Active Watch - Asociaţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor (ANISP) au transmis Preşedintelui României o scrisoare prin care îi solicită acestuia să sesizeze Curtea Constitiuţională cu privire la recent adoptata Lege privind reţinerea

Dosar legislativ – Inițiative legislative românești

• Iniţiativă legislativă privind reţinerea datelor
  • 22 martie 2012: Comisia Europeană transmite României un aviz motivat suplimentar referitor la netranspunerea Directivei 2006/24/CE.
• Iniţiativă legislativă privind comunicaţiile electronice
  • 20 martie 2012: Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi transmite un aviz favorabil asupra proiectului de lege.
• Iniţiativă legislativă privind înregistrarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice de tip Prepay
  • 28 februarie 2012: Comisia pentru afaceri europene transmite un aviz negativ asupra propunerii legislative;
  • 20 martie 2012: Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi transmite un aviz negativ asupra propunerii legislative.

Opt organizaţii neguvernamentale din România (printre care şi ApTI) au transmis astăzi către Camera Deputaţilor un punct de vedere referitor la propunerea legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

În poziţia exprimată de ONG-uri se subliniază faptul că Directiva 2006/24/CE, care ar urma să fie transpusă în legislaţia naţională prin această propunere legislativă, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la viață privată al cetățenilor. De asemenea, li se reaminteşte deputaţilor faptul că Legea nr.298/2008, al cărei conţinut este similar cu cel al propunerii legislative aflate momentan în dezbatere, a fost declarată neconstituţională, argumentele Curții Constituţionale bazându-se în principal pe încălcarea dreptului la viață privată prin obligația general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicațiile private ale tuturor cetățenilor.