Dacă vreți să fiți la curent cu acțiunile ApTI, dar și cu noutăți din domeniul Internet (din România şi din lume), vă invităm ne urmăriți şi pe Twitter și Facebook .

Am vrut sa nu treaca anul asta peste noi fara sa mai organizam o masa rotunda sub sigla Internet fara Cravata, asa ca va propunem o tema de dezbatere, zicem noi, actuala - Mai exista viata privata pe Internet ?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene şi-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden (cauza nr. C-461/2010). Întrebarea la care Curtea de Justiție a fost solicitată să răspundă a fost dacă Directiva privind reținerea datelor și/sau articolele 3,4,5 și 11 ale Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice împiedică statele membre să permită emiterea de ordine judecătorești, în cadrul unor proceduri judiciare civile, care să oblige furnizorii de servicii de Internet să furnizeze deținătorilor de drepturi de autor informații despre abonații despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală, conform art.8 al Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. După cum este formulată, întrebarea pare să încerce să ofere, parțial, și răspunsul căutat, prin aceea că se solicită în mod explicit acceptarea presupunerii că măsura este proporțională și că au fost aduse dovezi care să demonstreze existența unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

În răspunsul său, Avocatul General arată că nu există nicio prevedere în Directiva privind reținerea datelor sau în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice care să împiedice autoritățile naționale să impună o măsură prin care să se solicite utilizarea datelor reținute pentru identificarea indivizilor, în scopul aplicării prevederilor Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Totuși, aceste informații trebuie să fie reținute cu scopul de a putea fi puse la dispoziția deținătorilor drepturilor de proprietate intelectuală, conform prevederilor legale naționale și cu respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

În data de 17 noiembrie 2011, oficiali ai SUA și UE au parafat proiectul de acord care permite companiilor aeriene să transmită date despre pasageri (passenger name record – PNR) către Departamentul pentru Securitate Națională al SUA (DHS). Deși acordul nu poate intra în vigoare fără aprobarea Consiliului și Parlamentului European, membrii Parlamentului European au putut citi proiectul doar într-o sală închisă, în care nu puteau lua notițe și nici face copii.

Săptămâna aceasta, textul complet al acordului, care va fi supus votului Parlamentului European, a fost făcut public; textul reflectă însă eșecul abordării problemelor ridicate de către Parlament, precum și o serie de deficiențe în ceea ce privește protecția datelor, protecția drepturilor fundamentale și dreptul la un proces echitabil.

În rezoluția sa din 5 mai 2010, Parlamentul arăta că acordul PNR trebuie să ia forma unui tratat, să recunoască dreptul fundamental la liberă circulație, să interzică utilizarea datelor despre pasageri pentru operaţiuni de data mining și pentru realizarea de profiluri ale pasagerilor și să ia în considerare “datele despre pasageri care pot fi disponibile din alte surse care nu sunt prevăzute în acorduri internaționale, precum sisteme informatice pentru rezervări, localizate în afara UE”. Acordul propus nu îndeplinește aceste criterii și nu menționează niciunul dintre aceste aspecte.

Dosar legislativ - Iniţiative legislative româneşti

• Propunere legislativă privind protecţia minorilor împotriva presei cu conţinut indecent

Dosar legislativ - Iniţiative legislative europene

• Propunerea de Directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile
  • 15 noiembrie 2011: Consiliul Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene adoptă propunerea de Directivă în versiunea adoptată de către Parlamentul European (text adoptat).

• Reglementarea jocurilor de noroc online

  • 15 noiembrie 2011: Parlamentul Europeană adoptă Rezoluţia referitoare la jocurile de noroc online în piaţa internă (text în limba engleză şi în limba română).

• Propunere de Regulament privind o legislaţie europeană comună în materie de vânzări

• 11 octombrie 2011: Propunerea de regulament este transmisă Comisiei pentru afaceri juridice (pentru raport), Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi Comisiei pentru piaţă internă şi protecţia consumatorilor (pentru avize) din Parlamentul European.

Astazi am trimis, impreuna cu alte asociatii si persoane interesate de subiect,  o scrisoare deschisa catre Ministrul Culturii si Patrimoniului National pe tema patrimoniului cultural romanesc aflat pe Internet si care poate fi afisat la Europeana.eu. Pina acum sunt vreo 36 000 de opere romanesti incarcate acolo, insa tinta stabilita de UE pentru Roamnia este de 789 000 pina in 2015.  Pare mult, insa daca ne uitam doar la recentul concurs WikiLovesMonuments gasim aproape 6000 de imagini sub o licenta libera (deci care permit reutilizarea lor si incarcarea in Europeana.eu) ale patromoniului cultural imobil romanesc. Aceasta situatie ne determina sa intrebam ce o sa faca Ministerul Culturii pentru a profita de aceste opere sub licenta libera, ca si alte cinci intrebari conexe: 

1. Ce acțiuni are în vedere Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în scopul implementării recomandărilor Comisiei Europene referitoare la conținutul digital, în general, și atingerii obiectivului indicativ de 789.000 de elemente cu care România ar trebui să contribuie la alimentarea Europeana în următorii patru ani, în particular?

În 24 noiembrie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o decizie prin care statuează că “dreptul Uniunii Europene se  opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere”. Potrivit acestei decizii, „un ordin de această natură nu respectă interdicția de a impune unui astfel de furnizor o obligație generală de supraveghere, nici cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte”.

Context

Așa cum se arată în comunicatul de presă al Curții, cauza are la origine unlitigiu între Scarlet Extended SA, furnizor de acces la Internet, pe de o parte, și SABAM, societate belgiană de gestiune colectivă care autorizează utilizarea de către terți a operelor muzicale ale unor autori, compozitori și editori, pe de altă parte.

În 2004, SABAM a constatat că utilizatorii de Internet care folosesc serviciile societății Scarlet transferă pe internet, fără autorizație și fără plata unor drepturi, opere cuprinse în catalogul său prin intermediul rețelelor „peer-to-peer”.

La cererea SABAM, președintele Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles (Belgia) a obligat societatea Scarlet să pună capăt acestor încălcări ale dreptului de autor și să facă imposibilă orice formă de transmitere sau de primire de către clienții săi, prin utilizarea unui program informatic „peer-to-peer”, a unor fișiere electronice care conțin o operă muzicală din repertoriul SABAM.