Într-un comunicat de presă publicat în data de 19 decembrie 2011, CSISAC – Consiliul Consultativ pentru Societate Informațională al Societății Civile (Civil Society Information Society Advisory Council), din care face parte și ApTI, a salutat Recomandarea privind principii pentru elaborarea de politici referitoare la Internet, adoptată de către Consiliul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 13 decembrie 2011. Recomandarea, prin care este reafirmat angajamentul OCDE față de un Internet liber, deschis și inclusiv, va contribui la promovarea drepturilor omului în mediul online.

Principiile incluse în această declarație abordează o gamă largă de chestiuni, printre care:  necesitatea consolidării eficienței protecției vieții private în mediul online, creșterea capacității de elaborare de politici bazate pe date concrete, asigurarea faptului că rețelele și serviciile de comunicaţii electronice în bandă largă (broadband) sunt dezvoltate în așa fel încât să asigure acoperire și utilizare națională, limitarea răspunderii intermediarilor Internet și reafirmarea necesității de a promova creativitatea și inovarea în mediul online. 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.24

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.24

În data de 8 decembrie, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Declarația privind protecția libertății de exprimare și libertății de asociere cu privire la platforme de Internet operate de către sectorul privat și la furnizorii de servicii online. Textul abordează multe dintre temele și prioritățile incluse în studiul EDRi “Trecerea de la auto-reglementare la cenzură corporatistă”, publicat în ianuarie 2011.

Declarația explică faptul că “deși sunt operate de către sectorul privat, platformele Internet reprezintă o parte semnificativă a sferei publice întrucât facilitează dezbaterile asupra unor chestiuni de interes public; în unele cazuri, aceste platforme pot îndeplini, ca și media tradițională, rolul de “câine de pază” social și și-au demonstrat deja utilitatea prin aceea că au adus schimbări pozitive în viața reală.”

În contextul obligațiilor pozitive ale statelor semnatare ale Convenției drepturilor omului de a apăra drepturile reglementate prin acest instrument, Declarația explică faptul că “influența sau presiunea politică exercitată asupra actorilor noilor mijloace de comunicare (“new media”) pot conduce la interferențe în exercitarea libertății de exprimare, accesului la informații și transparenței, nu doar la nivel național, ci și în context internațional, dată fiind dimensiunea globală a acestor mijloace.”

Dacă vreți să fiți la curent cu acțiunile ApTI, dar și cu noutăți din domeniul Internet (din România şi din lume), vă invităm ne urmăriți şi pe Twitter și Facebook .

Am vrut sa nu treaca anul asta peste noi fara sa mai organizam o masa rotunda sub sigla Internet fara Cravata, asa ca va propunem o tema de dezbatere, zicem noi, actuala - Mai exista viata privata pe Internet ?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene şi-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden (cauza nr. C-461/2010). Întrebarea la care Curtea de Justiție a fost solicitată să răspundă a fost dacă Directiva privind reținerea datelor și/sau articolele 3,4,5 și 11 ale Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice împiedică statele membre să permită emiterea de ordine judecătorești, în cadrul unor proceduri judiciare civile, care să oblige furnizorii de servicii de Internet să furnizeze deținătorilor de drepturi de autor informații despre abonații despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală, conform art.8 al Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. După cum este formulată, întrebarea pare să încerce să ofere, parțial, și răspunsul căutat, prin aceea că se solicită în mod explicit acceptarea presupunerii că măsura este proporțională și că au fost aduse dovezi care să demonstreze existența unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

În răspunsul său, Avocatul General arată că nu există nicio prevedere în Directiva privind reținerea datelor sau în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice care să împiedice autoritățile naționale să impună o măsură prin care să se solicite utilizarea datelor reținute pentru identificarea indivizilor, în scopul aplicării prevederilor Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Totuși, aceste informații trebuie să fie reținute cu scopul de a putea fi puse la dispoziția deținătorilor drepturilor de proprietate intelectuală, conform prevederilor legale naționale și cu respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

În data de 17 noiembrie 2011, oficiali ai SUA și UE au parafat proiectul de acord care permite companiilor aeriene să transmită date despre pasageri (passenger name record – PNR) către Departamentul pentru Securitate Națională al SUA (DHS). Deși acordul nu poate intra în vigoare fără aprobarea Consiliului și Parlamentului European, membrii Parlamentului European au putut citi proiectul doar într-o sală închisă, în care nu puteau lua notițe și nici face copii.

Săptămâna aceasta, textul complet al acordului, care va fi supus votului Parlamentului European, a fost făcut public; textul reflectă însă eșecul abordării problemelor ridicate de către Parlament, precum și o serie de deficiențe în ceea ce privește protecția datelor, protecția drepturilor fundamentale și dreptul la un proces echitabil.

În rezoluția sa din 5 mai 2010, Parlamentul arăta că acordul PNR trebuie să ia forma unui tratat, să recunoască dreptul fundamental la liberă circulație, să interzică utilizarea datelor despre pasageri pentru operaţiuni de data mining și pentru realizarea de profiluri ale pasagerilor și să ia în considerare “datele despre pasageri care pot fi disponibile din alte surse care nu sunt prevăzute în acorduri internaționale, precum sisteme informatice pentru rezervări, localizate în afara UE”. Acordul propus nu îndeplinește aceste criterii și nu menționează niciunul dintre aceste aspecte.