Astazi am trimis, impreuna cu alte asociatii si persoane interesate de subiect,  o scrisoare deschisa catre Ministrul Culturii si Patrimoniului National pe tema patrimoniului cultural romanesc aflat pe Internet si care poate fi afisat la Europeana.eu. Pina acum sunt vreo 36 000 de opere romanesti incarcate acolo, insa tinta stabilita de UE pentru Roamnia este de 789 000 pina in 2015.  Pare mult, insa daca ne uitam doar la recentul concurs WikiLovesMonuments gasim aproape 6000 de imagini sub o licenta libera (deci care permit reutilizarea lor si incarcarea in Europeana.eu) ale patromoniului cultural imobil romanesc. Aceasta situatie ne determina sa intrebam ce o sa faca Ministerul Culturii pentru a profita de aceste opere sub licenta libera, ca si alte cinci intrebari conexe: 

1. Ce acțiuni are în vedere Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în scopul implementării recomandărilor Comisiei Europene referitoare la conținutul digital, în general, și atingerii obiectivului indicativ de 789.000 de elemente cu care România ar trebui să contribuie la alimentarea Europeana în următorii patru ani, în particular?

În 24 noiembrie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o decizie prin care statuează că “dreptul Uniunii Europene se  opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere”. Potrivit acestei decizii, „un ordin de această natură nu respectă interdicția de a impune unui astfel de furnizor o obligație generală de supraveghere, nici cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte”.

Context

Așa cum se arată în comunicatul de presă al Curții, cauza are la origine unlitigiu între Scarlet Extended SA, furnizor de acces la Internet, pe de o parte, și SABAM, societate belgiană de gestiune colectivă care autorizează utilizarea de către terți a operelor muzicale ale unor autori, compozitori și editori, pe de altă parte.

În 2004, SABAM a constatat că utilizatorii de Internet care folosesc serviciile societății Scarlet transferă pe internet, fără autorizație și fără plata unor drepturi, opere cuprinse în catalogul său prin intermediul rețelelor „peer-to-peer”.

La cererea SABAM, președintele Tribunalului de Primă Instanţă din Bruxelles (Belgia) a obligat societatea Scarlet să pună capăt acestor încălcări ale dreptului de autor și să facă imposibilă orice formă de transmitere sau de primire de către clienții săi, prin utilizarea unui program informatic „peer-to-peer”, a unor fișiere electronice care conțin o operă muzicală din repertoriul SABAM.

Un gTLD reprezintă un domeniu generic de nivel superior (generic top level domain) și este o extensie Internet de tipul .com, .net sau .org.  În momentul de faţă există 22 de gTLD-uri, dar, în curând, numărul lor poate fi de ordinul sutelor. Asta pentru că ICANN va demara, în ianuarie 2012, o primă etapă a Programului pentru noi domenii gTLD, permiţând oricărei entităţi interesate (organizaţie, companie, comunitate, instituţie publică) să depună aplicaţii pentru înregistrarea de gTLD-uri. Aceste noi gTLD-uri vor putea reprezenta, practic, orice cuvânt (cu excepţia numelor de ţări și teritorii recunoscute la nivel ONU): nume de orașe (.newyork), companii (.nike), comunităţi (.maori), etc.

Perioada de depunere a aplicaţiilor va fi deschisă între 12 ianuarie şi 12 aprilie 2012. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un potenţial aplicant, etapele aferente procesului de evaluare a aplicaţiilor, condiţiile în care pot fi depuse obiecţii faţă de anumite aplicaţii sunt descrise în Ghidul Aplicantului, document elaborat și agreat la nivelul comunităţilor ICANN și adoptat de către Consiliul Director al organizaţiei în iunie 2011.

Ca parte a campaniei de promovare a Programului pentru noi gTLD-uri, ICANN a publicat o broșură care oferă informaţii de bază despre acest program și despre procedurile de depunere și evaluare a aplicaţiilor. Broșura a fost tradusă în limba română de către ApTI, scopul acestei iniţiative fiind acela de a contribui la informarea publicului din România în legătură cu noul program ICANN.

Mai multe detalii despre noile gTLD-uri: http://icann.org/newgtlds

Informații generale despre ICANN: http://www.apti.ro/Despre-ICANN

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.22

În Septembrie 2011, European Digital Rights şi alte 37 de ONG-uri (printre care şi ApTI) au transmis Comisiei Europene o scrisoare detaliată cu privire la stadiul actual al procesului de evaluare a Directivei privind reţinerea datelor – studiul de impact. Scopul scrisorii a fost acela de a oferi informaţii care să poată fi folosite de către Comisia Europeană în cadrul procesului de evaluare. În răspunsul său, Comisia admite faptul că Directiva are o serie de probleme. Fără a oferi detalii, Comisarul Malmström a răspuns că perioadele maxime de reţinere a datelor trebuie reduse şi a precizat că textul Directivei trebuie îmbunătăţit pentru a i se da mai multă claritate. Comisarul a fost de acord cu faptul că este necesară o evaluare a modului în care este respectată metodologia detaliată în “lista de verificare a drepturilor fundamentale”  şi a admis că rambursarea costurilor suportate de către furnizori reprezintă o modalitate de minimalizare a accesului la datele de trafic reţinute.

Comisarul promite îmbunătăţiri ale textului Directivei, care să rezolve două probleme: durata maximă a perioadei de reţinere a datelor şi lipsa de claritate (şi, implicit, de predicitibilitate) a Directivei. Totuşi, admiterea existenţei acestor două probleme implică şi o acceptare a faptului că există îndoieli cu privire la conformitatea actualei Directivei cu prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.22

Neutralitatea Internetului se află în centrul dezbaterilor în aproape toate instituţiile europene. Comisia Europeană analizează această chestiune de mai bine de un an şi se îndepărtează tot mai mult de poziţia sa iniţială referitoare la susţinerea neutralităţii Internetului în Europa. Contrazicând propriile declaraţii din ianuarie 2010, vice-preşedintele Neelie Kroes susţine acum o abordare “wait and see” (aşteptăm şi vedem) şi subliniază importanţa transparenţei şi posibilităţii de a schimba operatorii. În cadrul unui discurs rostit cu ocazia EUHackaton, în 9 noiembrie 2011, Kroes a declarat că a auzit “afirmaţii despre anumiţi furnizori de Internet care degradează calitatea serviciilor”. La începutul acestui an, Comisarul a solicitat BEREC (organismului european al autorităţilor naţionale de reglementare din sectorul comunicaţiilor electronice) să verifice aceste afirmaţii.

Neutralitatea Internetului a fost discutată recent şi la nivelul Parlamentului European. Comisia pentru industrii a adoptat o rezoluţie prin care solicită BEREC să publice rapid rezultatele investigaţiilor efectuate. Rezoluţia subliniază faptul că neutralitatea Internetului este crucială pentru libertăţile fundamentale, inovare şi competiţie. Într-adevăr, există un număr tot mai mare de ameninţări la adresa neutralităţii Internetului, cum ar fi blocarea aplicaţiilor şi degradarea serviciilor. Astfel de acţiuni au fost uneori anunţate în mod transparent de către operatori şi semnalate de către utilizatori finali şi furnizori de conţinut, în timp ce în alte cazuri serviciile oferite consumatorilor au fost pur şi simplu restricţionate, fără vreo notificare sau explicaţie. Operatorii au suficiente stimulente pentru a exercita un control şi mai extins asupra traficului Internet şi sunt sub o presiune tot mai mare din partea unor grupuri de interese care doresc implementarea de măsuri contrare rolului pe care operatorii îl au, acela de simpli furnizori de reţea.

Dosar legislativ - Iniţiative legislative româneşti

• Iniţiativă legislativă privind reţinerea datelor
  • 2 noiembrie 2011: Propunerea legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului este prezentată în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (nr. BP816/2011);
  • 7 noiembrie 2011: propunerea legislativă este înregistrată la Senat (primă Cameră sesizată), pentru dezbatere (B590/2011) în procedură de urgenţă.
• Proiect de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
  • 1 noiembrie 2011: Observaţii ApTI cu privire la proiectul de ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii nr.506/2004, transmise MCSI;
  • 2 noiembrie 2011: Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale organizează o dezbatere publică pe marginea proiectului de ordonanţă de urgenţă.
• Legea nr.194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare
  • 19 octombrie 2011: legea este trimisă la Preşedintele României pentru promulgare;
  • 10 noiembrie 2011: Legea nr.194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare este publicată în Monitorul Oficial al României (M.Of. nr.796 din 10 noiembrie 2011).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.21

Parlamentul European şi-a exprimat săptămâna trecută votul final asupra Propunerii de directivă privind exploatarea sexuală a copiilor. Parlamentarii au votat pentru un text de compromis prin care a fost respinsă propunerea Comisiei Europene referitoare la impunerea obligativităţii măsurilor de blocare a site-urilor web la nivelul UE. Textul final creează bariere  semnificative  pentru statele membre care au introdus deja sisteme de blocare ce nu au la bază prevederi legale (este cazul Danemarcei, Marii Britanii şi Suediei, ţara de origine a Comisarului european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström).

Conform Tratatului de la Lisabona, orice măsură reglementată prin legislaţie europeană trebuie să se supună prevederilor Cartei drepturilor fundamentale. Astfel, din acest moment, blocarea trebuie să respecte nu doar limitările impuse prin Directivă (blocarea trebuie să aibă la bază proceduri transparente, trebuie să ofere garanţii adecvate, trebuie să fie necesară şi proporţională şi trebuie să permită căi de atac judiciare), ci şi restricţiile prevăzute la art.52 al Cartei drepturilor fundamentale. Potrivit acestui articol, orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, să fie necesară şi să “răspundă efectiv obiectivelor de interes general”. În Suedia, blocarea nu este prevăzută prin lege, astfel că va fi necesară o modificare a procedurilor existente în scopul alinierii lor la prevederile Directivei. În momentul de faţă, sistemul implementat în Suedia este un studiu de caz pentru lipsa de stricteţe care derivă din blocare: lista cu site-uri web supuse blocării este actualizată doar la fiecare două săptămâni, deşi multe studii recente arată că site-urile rămân online numai 12 zile.