ACTA

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.7

Pe 9 iunie, protestatarii europeni vor avea din nou oportunitatea de a-și manifesta opoziția față de Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA). Primele astfel de proteste au avut loc în Europa în februarie 2012, când societatea civilă și-a exprimat îngrijorările cu privire la impactul ACTA asupra drepturilor fundamentale și la încurajarea acțiunilor de supraveghere a Internetului. Aceste acțiuni s-a alăturat numeroaselor puncte de vedere critice exprimate în ziare, avize și studii de către mediului academic, politicieni și organizații internaționale precum OSCE, Autoritatea Europeană pentru protecția datelor, Amnesty International, Comitetul Economic și Social al UE.

Comisia Europeană a decis recent să sesizeze Curtea de Justiție a UE (CJUE) cu privire la ACTA, formulând, în acest sens, următoarea întrebare:  “Acordul comercial de combatere a contrafacerii este compatibil cu Tratatele  europene, în special Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene?” Într-o declarație de presă, Comisarul De Gucht le-a solicitat parlamentarilor europeni să amâne votul asupra ACTA.

Așa cum anunțam într-un articol anterior, ApTI, alături de Societatea Academică din România și Organizația Română pentru Drepturile de Utilizator au organizat, în 27 martie, o dezbatere despre protecția drepturilor de proprietate intelectuală și reglementarea acesteia pe plan național, european și internațional.

În centrul discuțiilor s-au aflat ACTA, propunerile de modificare a Directivei UE privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală și propunerea legislativă de modificare a legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Participanții la dezbatere și-au exprimat punctele de vedere cu privire la aceste trei inițiative și au semnalat o serie de probleme, printre care:

• inițiativele în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală tind să abordeze unitar chestiuni extreme de diferite, precum contrafacerea de edicamente şi schimbul de fișiere electronice;
• trebuie asigurat un echilibru între protecția drepturilor de propietate intelectuală, pe de o parte, și protecția drepturilor și libertăților fundamentale (precum libertatea de exprimare), pe de altă parte;
• pericolul reprezentat de “privatizarea” activității de aplicare a prevederilor legale;
• necesitatea adaptării legislației privind proprietatea intelectuală la noile realități tehnologice și sociale;
• costurile mari care trebuie suportate de către furnizori pentru a putea pune în aplicare obligațiile referitoare la identificarea utilizatorilor despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală.

Dosar legislativ – Inițiative legislative românești

• Iniţiativă legislativă privind reţinerea datelor
  • 22 martie 2012: Comisia Europeană transmite României un aviz motivat suplimentar referitor la netranspunerea Directivei 2006/24/CE.
• Iniţiativă legislativă privind comunicaţiile electronice
  • 20 martie 2012: Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi transmite un aviz favorabil asupra proiectului de lege.
• Iniţiativă legislativă privind înregistrarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice de tip Prepay
  • 28 februarie 2012: Comisia pentru afaceri europene transmite un aviz negativ asupra propunerii legislative;
  • 20 martie 2012: Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi transmite un aviz negativ asupra propunerii legislative.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.6

Săptămână aceasta, Comisia pentru comerț internațional a Parlamentului European (INTA) a votat împotriva transmiterii ACTA la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), de către Parlament. Această decizie are implicații care depășesc chestiunea ACTA și care vor avea efecte de lungă durată asupra poziției instituționale a Parlamentului European.

Funcționarea procesului decizional al UE se bazează pe un echilibru între cele trei instituții principale – Comisia, Parlamentul și Consiliul (acesta reprezentând statele membre). Parlamentul European este singura instituție ai cărei membri sunt aleși în mod direct. De aceea este foarte important ca Parlamentul să fie robust și independent. Cu cât Parlamentul este mai lipsit de putere în cadrul acestui triunghi instituțional, cu atât mai mică este influența pe care cetățenii o pot avea în cadrul procesului de pregătire a legislației care îi afectează pe toți.

Au existat dosare controversate în care Comisia Europeană și/sau statele membre au încercat să submineze poziția Parlamentului European, să exploatâeze în acest scop puncte slabe instituționale sau personale și să îndrepte controlul democratic exercitat de către Parlament într-o anumită direcție. În locul unei analize a unei propuneri legislative în funcție de meritele sale, poziția Parlamentului este influențată adesea de ambițiile de carieră ale unor membri sau de  chestiuni ce țin de politicile interne ale statelor membre UE.

Acest lucru s-a întâmplat și în cazul Directivei privind reținerea datelor, unde președinția britanică a Consiliului a forțat practic Parlamentul să se supună. Dacă s-ar fi aplicat mecanismul de control al Parlamentului, Directiva ar fi fost respinsă. Însă, ca urmare a presiunilor exercitate de președinția britanică asupra întregului Parlament, de pe o parte, și a presiunilor exercitate de guvernul german asupra parlamentarilor germani, Directiva a fost aprobată. Faptul că Parlamentul a putut fi convins să-și schimbe poziția asupra unei chestiuni politice, ca urmare a presiunilor politice exercitate asupra sa, a afectat în mod negativ instituția, iar acest lucru este vizibil și astăzi.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

S-a vorbit mult despre recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Sabam vs Netlog și despre impactul acesteia asupra ACTA. Acest articol își propune să sublinieze diferența între realitate și ficțiune.

În ambele cazuri, Sabam vs Netlog și Scarlet vs Sabam , Sabam a solicitat un ordin judecătoresc care să impună filtrarea, în absența unor suspiciuni și în mod nelimitat, a utilizării serviciilor Internet de către cetățeni (găzduire web în cazul Netlog și rețele peer-to-peer în cazul Scarlet), pe cheltuiala furnizorului de servicii. În cazul Netlog, instanțele belgiene au intenționat să se opună unui astfel de ordin judecătoresc, dar au dorit să îl susțină în cazul Scarlet.

Deciziile CJUE în cele două cazuri s-au bazat pe prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Politicienii și susținătorii ACTA susțin că ne putem baza pe Cartă ca instrument care să prevină implementarea Acordului în maniere care ar încălca drepturile cetățenilor. În realitate însă, , deciziile Curții nu fac altceva decât să demonstreze faptul că ACTA este un acord periculos.

Conform art.27 din ACTA, statelor semnatare li se solicită să încurajeze cooperarea sectorului privat în scopul aplicării prevederilor legale. Dacă Scarlet sau Netlog ar fi implementat măsurile de filtrare ca acțiuni “voluntare” de cooperare cu Sabam, niciunul dintre cazuri nu ar fi ajuns la CJUE – sau cel puțin nu pentru câțiva ani. Astfel, în baza ACTA, măsurile pe care CJUE le-a considerat a reprezenta încălcări ale vieții private, libertății de comunicare și libertății de a desfășura activități economice ar fi fost implementate în mod arbitrar și ilegal în afara statului de drept.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.3

În cadrul unei întâlniri a șefilor de cabinet de la nivelul Comisiei Europene care a avut loc luni, 13 februarie, reprezentatul comisarului De Gucht a anunțat că este luată în considerare posibilitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu ACTA. 

Conform minutelor întâlnirii, obținute de către EDRi, șeful de cabinet a vorbit despre “puternica mobilizare” a “anumitor ONG-uri și grupări active pe Internet” împotriva Acordului și a afirmat că este luată în considerare posibilitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu ACTA. Este important de menționat faptul că s-ar avea în vedere doar verificarea compatibilității între ACTA și legislația primară  a UE. În funcție de modul în care este elaborată, o astfel de sesizare riscă să fie destul de vagă și este posibil să nu conducă la un răspuns cuprinzător. Însă orice răspuns favorabil din partea Curții ar fi cel mai probabil folosit ca argument pentru ratificarea ACTA, cu motivația că decizia Curții “demonstrează” că nu există nicio problemă.

Şeful de cabinet a adăugat că este necesară o perioadă de reflecție asupra modului în care Uniunea Europeană ar trebui să se poziționeze cu privire la această chestiune  și că trebuie depuse eforturi pentru a depăși argumentul potrivit căruia creșterea economiei digitale este posibilă numai în contextul unei protecții adecvate a proprietății intelectuale. Secretarul General al Comisiei a precizat, la finalul discuțiilor, că executivul european va reveni asupra dosarului în timp util, după o “perioadă de reflecție aprofundată”.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.3

Comisia Europeană a publicat recent o “foaie de parcurs” cu privire la revizuirea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (Directiva 2004/48/CE). A devenit deja o tradiție felul în care Comisia tratează în mod unitar diferite categorii de încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală, de la periculoasele medicamente contrafăcute  până la descărcările ilegale de fișiere, și încearcă să găsească o soluție “universal aplicabilă”. În plus, raportul din 2010 privind implementare  Directivei arată cum a scăzut credibilitatea și presupusa legitimitate a dreptului de autor în mediul digital.

Confruntându-se cu eșecul indiscutabil (de unde și solicitările de revizuire) al cadrului de reglementare “universal aplicabil” și cu nevoia aparent evidentă de a reforma legislaţia privind dreptul de autor, abordarea aleasă de către Comisie vizează o aplicare și mai puternică a acestei legislaţii și o implicare și mai mare a sectorului privat în aplicarea prevederilor legale. O declarație vagă referitoare la luarea în considerare a introducerii unor “măsuri menite să promoveze oferte legale” apare în documentul Comisiei, fără a fi însă detaliată.

Interesant este că “foaia de parcurs”  explică necesitatea clarificării actualei definiții a termenului “scară comercială” din Directivă, pentru a se asigura faptul că nu sunt vizați consumatorii individuali. Acest lucru este destul de important, având în vedere că definiția termenului, aşa cum apare în Directivă, este cu mult mai restrânsă decât cea din ACTA. Apare astfel o întrebare fundamentală: cum poate Uniunea Europeană să fie atât de sigură că definiția din ACTA a termenului “scară comercială” nu va conduce la măsuri disproporționate de incriminare a utilizatorilor finali, din moment ce consideră că o definiție mai exactă decât cea din ACTA riscă să conducă la măsuri disproporționate împotriva cetățenilor, în contextul dreptului civil?