Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.20

În data de 15 octombrie 2012, Ministerul olandez pentru justiție și securitate a propus acordarea unor noi puteri poliției olandeze, care să îi permită să acceseze calculatoare,  să instaleze spyware, să caute și să distrugă date. Aceste puteri s-ar extinde și asupra calculatoarelor localizate în afara Olandei. Bits Of Freedom, o organizație neguvernamentală olandeză, atrage atenția asupra riscurilor inacceptabile la adresa securității informatice și solicită altor state să se opună propunerii olandeze.

Propunerea ar urma să acorde poliției olandeze puterea de a accesa calculatoare și telefoane mobile, prin intermediul Internetului, pentru:

• a instala spyware, permițând astfel poliției să preia controlul asupra calculatoarelor;
• a căuta date în calculatoare, inclusiv în calculatoare localizate în alte țări;
• a distruge date stocate în calculatoare, inclusiv în calculatoare localizate în alte țări.

Dacă locația calculatoarelor nu poate fi stabilită (de exemplu, în cazul serviciilor Tor), poliția nu trebuie să înainteze o solicitare pentru asistență juridică unui alt stat, înainte de accesarea respectivelor calculatoare. Dacă locația calculatoarelor este cunoscută, nu este clar dacă asistența juridică ar urma să fie impusă, sau doar preferată. Exercitarea acestor puteri necesită un mandat din partea unei instanțe olandeze.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.19

Tribunalul Administrativ din Olanda s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), întrebând dacă Regulamentul UE prin care statele membre sunt obligate să stocheze amprente digitale în paşapoarte şi documente de călătorie încalcă dreptul la viaţă privată.

Decizia sesizării CJUE a venit în urma înregistrării a patru cazuri în care cetăţenilor olandezi li s-a refuzat emiterea de paşapoarte din cauza faptului că nu au fost de acord să li de preia amprente. Olanda a introdus încă din anul 2009 obligaţia stocării de amprente digitale în paşapoarte şi cărti de identitate. Amprentele erau iniţial stocate şi într-o bază de date, pentru a putea fi utilizate în acţiuni de investigare, însă această practică a fost recentă suspendată. Curtea olandeză a sesizat CJUE cu privire la aceste cazuri, întrebând, printre altele, dacă ar trebui să se garanteze faptul că amprentele nu sunt folosite pentru altele scopuri decât cele legate de emiterea unui paşaport sau act de identitate.

Respectivele cazuri sunt în momentul de faţă suspendate, în aşteptarea deciziei CJUE. Curtea olandeză a ridicat, de asemenea, întrebări referitoare la cardurile de identitate biometrice şi extinderea funcţionalităţilor acestora.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.19

Multe critici au fost aduse propunerilor formulate de către ETNO (Asociaţia Operatorilor Europeni de Reţele de Telecomunicaţii) pentru Conferinţa Mondială privind Telecomunicaţiile Internaţionale (World Conference on International Telecommunications - WCIT), considerându-se că acestea vor afecta în mod semnificativ neutralitatea Internetului. Aceste critici nu sunt însă în întregime corecte – pentru că propunerile ETNO sunt mult mai rele decât atât. Acceptarea lor ar însemna eliminarea oricărei inovaţii şi concurenţe din reţele Internet globale. În acest caz, am putea spune adio Internetului.

Conceptul ETNO pare destul de prietenos şi chiar puţin ezoteric: “expeditorul plăteşte (sending party pays)”. Abordarea pare corectă, până în momentul în care înţelegi că expeditorul deja plăteşte. “Expeditorul plăteşte” este principiul de bază al comunicaţiilor mobile, iar rezultatul aplicării acestui principiu constă în faptul că 10 de miliarde de euro sunt irosite anual de către cetăţeni pe tarife netransparente, nejustificate şi, adesea, nejustificabile. După ani de acţiuni de reglamentare, cele mai stringente probleme au fost în cele din urmă soluţionate la nivel european.

Şi, în cazul în care nu aţi observat: în comunicaţiile Internet, destinatarul plăteşte de asemenea; şi a plătit întotdeauna. Fiecare utilizator de Internet se conectează, folosind serviciile unui anumit ISP-ist local, şi plăteşte pentru a beneficia de acces la reţea. Cu alte cuvinte, în spatele acestor “noi” propuneri se află, de fapt, politici eşuate ale foştilor operatori monopolişti, care caută probabil cu disperare să găsească un model de business care să le aducă profit fără investiţii. Şi care să semene, cât mai mult posibil, cu modelul sistemelor de telefonie analogă.

După cum probabil știți, în luna august ApTI a relansat www.abuse.ro, un portal de resurse împotriva spamului autohton. Site-ul se dorește a fi un punct de colectare al mesajelor raportate ca fiind nesolicitate și totodată sursa de informații brute pentru cele două liste tehnice antispam: rbl.abuse.ro și respectiv uribl.abuse.ro.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.18

Atunci când i-au fost adresate întrebări referitoare la principiul neutralităţii Internetului, Comisia Europeană a afirmat că existau doar puține date care să demonstreze faptul că au loc încălcări ale acestui principiu. Un nou proiect, netneutralitymap.org, oferă informații despre încălcarea neutralității Internetului în lume, documentând, în acest fel, necesitatea unei legislații privind neutralitatea Internetului.

Deși neutralitatea Internetului este în momentul de față discutată în întreaga Europă, foarte puține date concrete sunt folosite în aceste dezbateri. Proiectul  netneutralitymap.org încearcă să schimbe acest lucru, printr-o nouă modalitate de prezentare a datelor obținute în urma testelor “Glasnost” efectuate la nivel global de către Measurement Lab (teste prin care se verifică dacă furnizorul de acces la Internet foloseşte practice de gestionare a traficului în funcţie de aplicaţii). Aceleaşi instrumente utilizate de către  Measurement Lab sunt folosite pentru identificarea cazurilor de încălcare a neutralității Internetului survenite pe parcursul unui  an. Frecvenţa acestor cazuri este evidenţiată într-o hartă care arată în mod clar faptul că încălcările principiului neutralității Internetului sunt practici obișnuite în Europa.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.18

În data de 11 septembrie 2012, Parlamentul European a votat asupra raportului elaborat, din proprie inițiativă, de către Jean-Marie Cavada (EPP, Franța), cu privire la distribuirea online a operelor audiovizuale.

Raportul inițial conținea o serie de termeni suprinzători și potențial problematici referitori la răspunderea operatorilor de rețea. Textul făcea referire la identificarea de “modalități care să încurajeze operatorii de rețea să își standardizeze instrumentele tehnice” în scopul aplicării prevederilor legale privind dreptul de autor, menționând în același timp că tendința actuală este aceea de eliminare a răspunderii operatorilor de rețea. Această abordare este însă eronată, putând conduce la privatizarea cenzurii (aplicarea de măsuri de cenzură de către sectorul privat) și încurajarea aplicării dreptului de autor în afara statului de drept. În plus, printr-o astfel de abordare nu se atinge obiectivul raportului, și anume acela de a promova și dezvolta accesul la conținut cultural.

Din fericire, partea problematică a raportului (pct.59 din raportul final) a fost respinsă de către Parlamentul European în cadrul procedurii de vot final.

Acest vot este important din trei motive.

În primul rând, Parlamentul European ar fi întâmpinat dificultăți în a convinge alte instituții cu privire la credibilitatea sa în acest dosar. Un raport care conține afirmații evident eronate nu poate fi credibil.