Putem considera accesul la datele deschise un prerogativ social, legiferat în Constituție prin dreptul la informație la fel ca de exemplu: dreptul la școlarizare, dreptul la un sistem de sănătate, dreptul la un trai decent sau libertatea de exprimare.

Pe 7 iunie 2013, The Guardian şi Washington Post au făcut public un document datat 23 aprilie 2013, care oferă detalii despre unul dintre cele mai extinse programe de supraveghere ale NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA), denumit Prism. Prin acest program, NSA are acces direct la serverele celor mai mari furnizori de servicii de internet din America şi colectează date relevante din computerele individuale.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.13

Susținători ai  dreptului la viață privată din America de Nord și Europa s-au întâlnit săptămâna trecută în Washington DC pentru a participa la conferința Computers, Freedom  Privacy 2013 și a discuta despre cooperarea transatlantică în chestiuni privind protecția vieții private și a datelor cu caracter personal. Dezbaterile s-au concentrat asupra:  NSA, reforma cadrului european de reglementare în domeniul protecției datelor și negocierile privind acordul de liber schimb dintre UE și SUA (TAFTA/TTIP).

În contextul recentelor dezvăluiri referitoare la colectarea, de către guvernul SUA, a datelor cu caracter personal deţinute de companii Internet, precum și la alte tehnici de supraveghere care afectează drepturile utilizatorilor de Internet, susținătorii americani și europeni ai protecției vieții private au adoptat  „Declarația de la Washington”, în susținerea reformei europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Declarația a fost elaborată de către American Civil Liberties Union (ACLU), Bits of Freedom (BoF), British Columbia Civil Liberties Association (BCCLA), Consumer Federation of America (CFA), Center for Digital Democracy (CDD), Electronic Privacy Information Center (EPIC), Friends of Privacy USA, Privacy International și mulți alții. Acum poate fi semnată de către orice individ, la: http://washingtonstatement.org.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.13

Încălcăm dreptul de autor atunci când folosim un browser Internet? Aceasta ar fi, pe scurt, întrebarea adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea Supremă din Marea Britanie. În cazul judecat de către Curtea Supremă (Public Relations Consultants Association v The Newspaper Licensing Agency Ltd & Ors) se pune problema dacă simpla vizualizare a unui material protejat prin drept de autor, pe un site web, prin intermediul unui browser Internet, reprezintă o încălcare a dreptului de autor.

Acesta este un alt caz privind dreptul de autor adus în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în care deținătorii de drepturi încearcă să restricționeze aplicarea excepțiilor și limitărilor dreptului de autor recunoscute în Directiva privind dreptul de autor din 2001.

Public Relations Consultant Association Ltd furnizează clienților un serviciu de monitorizare media, utilizând serviciile grupului Meltwater, al cărui software identifică în mod automat știri relevante. Cazul vizează un apel împotriva deciziei potrivit căreia clienții Asociației au nevoie de o licență pentru a vizualiza serviciul de monitorizare media.

Dreptul la libera exprimare este esențial pentru democrație, dialog și dezvoltare. Dreptul la libera exprimare trebuie să fie garantat și protejat nu doar offline, ci și pe Internet, inclusiv pe toate noile platforme media. Dar de aici, apar tot felul de întrebări și provocări. Care sunt politicile publice care au impact asupra dreptului la libera exprimare? Putem să ajungem la un nivel maxim de dezvoltare a noilor platforme media fără a compromite drepturile civile, inclusiv dreptul la libera exprimare? Cum delimităm dreptul la libera exprimare de dreptul la viața privată?

Articol preluat de pe blogul igf.ro

Una dintre chestiunile intens dezbătute în cadrul EuroDIG în ultimii ani se referă la neutralitatea Internetului, acel principiu care face ca această „reţea a reţelelor” să fie un spaţiu liber, independent de orice intervenţie a unui furnizor de comunicaţii electronice care ar decide să aplice un tratament diferenţiat între aplicaţiile şi serviciile furnizate prin intermediul reţelei sale.

La nivel național, regional și internațional au existat nenumărate dezbateri asupra acestui concept, în cadrul cărora s-a subliniat faptul că un Internet lipsit de neutralitate nu este un lucru de dorit, întrucât ar avea impact negativ asupra caracterului deschis al rețelei, precum și asupra accesului la informație,  libertății de exprimare și dreptului la viață privată. Pe de altă parte, se admite faptul că, pentru asigurarea unui anumit nivel de calitate al serviciilor de acces la Internet, unele activități de gestionare a traficului sunt acceptabile și chiar de dorit, atât timp cât acestea sunt transparente și nediscriminatorii. Rămâne încă în discuție chestiunea găsirii unei soluții adecvate pentru asigurarea neutralității Internetului, având în vedere cele două posibilități existente: abordarea ex-ante, constând în reglementarea clară a principiului neutralității Internetului și a condițiilor în care pot fi realizate acțiuni de gestionare a rețelei, orice altă acțiune contrară neutralității Internetului urmând să fie sancționabilă, și abordarea ex-post, constând în posibilitatea unei intervenții a autorităților de reglementare în cazul în care au loc încălcării ale neutralității Internetului și drepturilor utilizatorilor.

Dezbaterea de anul acesta din cadrul EuroDIG a pornit de la afirmațiile comisarului european pentru Agendă Digitală, Neelie Kroes, potrivit căreia elementele esențiale pentru protejarea neutralității Internetului sunt transparența, concurența și posibilitatea utilizatorilor de a alege serviciile de Internet care li se potrivesc. Întrebarea ridicată în cadrul dezbaterii a fost dacă o astfel de abordare este suficientă pentru neutralitatea Internetului și pentru protejarea drepturilor utilizatorilor.

Articol preluat de pe blogul igf.ro

În contextul dezbaterilor internaționale referitoare la accesul la conținut online și protecția dreptului de autor, una dintre sesiunile plenare ale EuroDIG și-a propus să aducă în discuție următoarele întrebări: cine face bani din conținutul online? în ce condiții, stabilite de către cine? cine plătește pentru acest conținut?

Participanții la discuții au subliniat faptul că, dacă în  „era pre-digitală”, răspunsurile la acestea întrebări erau relativ simple și ușor de identificat, evoluția Internetului a condus la schimbări semnificative în ceea ce privește producerea, distribuirea și accesarea conținutului, fiind, astfel, mult mai dificil de stabilit cine profită de pe urma acestui conținut și cine ar trebui să plătească pentru accesarea lui. Schimbările tehnologice au creat „disfuncționalități” la nivelul modelelor de afaceri ale industriei de conținut, au generat o creștere considerabilă a cantității de conținut disponibil publicului și au creat noi posibilități pentru accesarea acestui conținut.

Atunci când dreptul de autor a fost introdus, scopul său a fost acela de a-i recompensa pe artiști, permițând, în același timp, accesul publicului la conținut și contribuind la progresul cultural și științific. Dar noile realități ale spațiului online au „copleșit” sistemul de drepturi de autor și au creat provocări care trebuie abordate în așa fel încât să se asigure luarea în considerare și protejarea intereselor tuturor părților vizate (producători de conținut, editori și consumatori).